2 intrări

5 definiții

diazotare sf [At: LTR2 / P: di-a~ / Pl: ~tări / E: fr diazotation] Reacție chimică prin care se obțin diazoderivați și care constă în tratarea aminelor aromatice primare cu acid azotos.

diazotáre (di-a-) s. f., g.-d. art. diazotắrii

diazotáre s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diazotării

diazotá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 3 sg. diazoteáză

DIAZOTÁ vb. tr. a transforma aminele aromatice primare în diazoderivați prin tratare cu acid azotos. (< fr. diazoter)

Intrare: diazota
  • silabație: di-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diazota
  • diazotare
  • diazotat
  • diazotatu‑
  • diazotând
  • diazotându‑
singular plural
  • diazotea
  • diazotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diazotez
(să)
  • diazotez
  • diazotam
  • diazotai
  • diazotasem
a II-a (tu)
  • diazotezi
(să)
  • diazotezi
  • diazotai
  • diazotași
  • diazotaseși
a III-a (el, ea)
  • diazotea
(să)
  • diazoteze
  • diazota
  • diazotă
  • diazotase
plural I (noi)
  • diazotăm
(să)
  • diazotăm
  • diazotam
  • diazotarăm
  • diazotaserăm
  • diazotasem
a II-a (voi)
  • diazotați
(să)
  • diazotați
  • diazotați
  • diazotarăți
  • diazotaserăți
  • diazotaseți
a III-a (ei, ele)
  • diazotea
(să)
  • diazoteze
  • diazotau
  • diazota
  • diazotaseră
Intrare: diazotare
diazotare substantiv feminin
  • silabație: di-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diazotare
  • diazotarea
plural
  • diazotări
  • diazotările
genitiv-dativ singular
  • diazotări
  • diazotării
plural
  • diazotări
  • diazotărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)