2 intrări

5 definiții

diazotáre sf [At: LTR2 / P: di-a~ / Pl: ~tắri / E: fr diazotation] Reacție chimică prin care se obțin diazoderivați și care constă în tratarea aminelor aromatice primare cu acid azotos.

diazotáre (di-a-) s. f., g.-d. art. diazotắrii

diazotáre s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diazotării

diazotá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 3 sg. diazoteáză

DIAZOTÁ vb. tr. a transforma aminele aromatice primare în diazoderivați prin tratare cu acid azotos. (< fr. diazoter)

Intrare: diazota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diazota diazotare diazotat diazotând singular plural
diazotea diazotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diazotez (să) diazotez diazotam diazotai diazotasem
a II-a (tu) diazotezi (să) diazotezi diazotai diazotași diazotaseși
a III-a (el, ea) diazotea (să) diazoteze diazota diazotă diazotase
plural I (noi) diazotăm (să) diazotăm diazotam diazotarăm diazotaserăm, diazotasem*
a II-a (voi) diazotați (să) diazotați diazotați diazotarăți diazotaserăți, diazotaseți*
a III-a (ei, ele) diazotea (să) diazoteze diazotau diazota diazotaseră
Intrare: diazotare
diazotare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diazotare diazotarea
plural diazotări diazotările
genitiv-dativ singular diazotări diazotării
plural diazotări diazotărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)