DIATERMIE s. f. Terapie constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathermie.

diatermie sf [At: RALEA, S. F. 160 / P: di-a~ / Pl: ~ii / E: fr diathermie] Metodă terapeutică constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență.

* DIATERMIE sf. Metodă terapeutică făcînd să treacă în organism căldura produsă de un izvor electric [fr.].

DIATERMIE s. f. Metodă terapeutică, constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathermie.

DIATERMIE s. f. Metodă de tratament al anumitor boli, constînd în încălzirea țesuturilor și organelor dinăuntrul corpului, cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. Diatermia constă în aplicarea unor unde de înaltă frecvență care iau naștere între doi electrozi conductori, aplicați față în față pe pielea unui membru. NICOLAU-MAISLER, D. V. 115. – Pronunțat: di-a-.

DIATERMIE s.f. Metodă termoterapeutică bazată pe folosirea curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. [Gen. -iei. / < fr. diathermie, cf. gr. dia – prin, therme – căldură].

DIATERMIE s. f. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. (< fr. diathermie)

DIATERMIE f. Tratare a unor boli interne cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență. [Art. diatermia; G.-D. diatermiei; Sil. -mi-e] /<fr. diathermie

* diatermíe f. (vgr. diá, pin, și thermós, cald). Med. Metodă de a vindeca făcând să treacă pin corp căldura produsă de un izvor electric.

diatermie (desp. di-a-) s. f., art. diatermia, g.-d. diatermii, art. diatermiei

diatermie (di-a-) s. f., art. diatermia, g.-d. diatermii, art. diatermiei

diatermie s. f. (sil. di-a-), art. diatermia, g.-d. diatermii, art. diatermiei