DIATERMIE s. f. Metodă de tratament al anumitor boli, constînd în încălzirea țesuturilor și organelor dinăuntrul corpului, cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. Diatermia constă în aplicarea unor unde de înaltă frecvență care iau naștere între doi electrozi conductori, aplicați față în față pe pielea unui membru. NICOLAU-MAISLER, D. V. 115. – Pronunțat: di-a-.