10 definiții pentru diastolă

diástolă sf [At: I. GOLESCU, C. / A și: diastólă / P: di-as~ / Pl: ~le / E: fr diastole] 1 (Fzl) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor în momentul fluxului sangvin din vine în cavitatea cardiacă. 2 (Lin) Lungire a unei silabe scurte.

DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare fiziologică a cavităților cardiace în timpul umplerii lor cu sângele adus de vene. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.

DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.

DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (În opoziție cu sistolă) Faza de dilatare ritmică a inimii (care se produce imediat după faza de contractare), cînd sîngele se varsă din vine în cavitatea acestui organ. Ceea ce urmărim noi în terapeutică este obținerea unui raport armonios între alungirea diastolei și întărirea sistolei. DANIELOPOLU, F. N. II 84. – Pronunțat: di-a-.

!diástolă (di-as-to-/-a-sto-) s. f., g.-d. art. diástolei; pl. diástole

diástolă s. f. (sil. di-a-; mf. -sto-), g.-d. art. diástolei; pl. diástole

DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].

DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)

DIÁSTOLĂ ~e f. 1) Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole

* diástolă f., pl. e (lat. diástole, d. vgr. dia-stolé. V. epi- și sistolă, apostol). Gram. lat. Lungirea uneĭ silabe scurte. Fiziol. Dilatarea inimiĭ și a arterelor.

Intrare: diastolă
diastolă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diastolă diastola
plural diastole diastolele
genitiv-dativ singular diastole diastolei
plural diastole diastolelor
vocativ singular
plural