DIASTOLĂ, diastole, s. f. (În opoziție cu sistolă) Faza de dilatare ritmică a inimii (care se produce imediat după faza de contractare), cînd sîngele se varsă din vine în cavitatea acestui organ. Ceea ce urmărim noi în terapeutică este obținerea unui raport armonios între alungirea diastolei și întărirea sistolei. DANIELOPOLU, F. N. II 84. – Pronunțat: di-a-.