13 definiții pentru diastază


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unui șoc, a unui efort etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.

diastáză sf [At: CONTEMPORANUL, III, 733 / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diastase] 1 (Blg) Ferment solubil care transformă diferite substanțe Si: enzimă. 2 (Med) Despărțire a două oase articulate în urma unui șoc, a unui efort brusc etc.

DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.

DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Chim.) Amilază. 2. (Anat.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort violent etc. – Pronunțat: di-a-.

DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separație].

DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase)

DIASTÁZĂ ~e f. 1) Substanță organică care îndeplinește rolul de catalizator în reacțiile biochimice din organismul animalelor și plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărțire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). [Sil. di-as-] /<fr. diastase

* diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță. V. extaz, metastază). Chir. Depărtarea accidentală a doŭă oase articulate. Chim. Ferment solubil care transformă diferite substanțe: ptialina glandelor salivare e o diastază.

malta sf [At: MACAROVICI, CH. 638 / E: fr maltase, ger Maltase] Ferment care transformă maltoza în glucoză Si: diastază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diastáză (di-as-ta-/-a-sta-) s. f., g.-d. art. diastázei; pl. diastáze

diastáză s. f. (sil. di-a-; mf. -sta-) → stază


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIASTÁZĂ s. (BIOL.) 1. v. enzimă. 2. v. amilază.

DIASTA s. (BIOL.) enzimă, ferment.

Intrare: diastază
diastază substantiv feminin
  • silabație: di-as-ta-ză, di-a-sta-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diasta
  • diastaza
plural
  • diastaze
  • diastazele
genitiv-dativ singular
  • diastaze
  • diastazei
plural
  • diastaze
  • diastazelor
vocativ singular
plural

diastază

etimologie: