2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAMANTÍNĂ s.f. Pulbere abrazivă artificială, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel. [< fr. diamantine].

DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diamantul (1), asemănător cu diamantul; adamantin, diamantic. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamantin.

DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diamantul (1), asemănător cu diamantul; adamantin, diamantic. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamantin.

diamantín, ~ă [At: LM / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr diamantin] 1 a Care are strălucirea diamantului (1) Si: (rar) diamantat (1), diamantic (1), (îvr) diamantariu, (îvp) adamantin. 2 a Care este asemănător cu diamantul (1) Si: (rar) diamantat (2), diamantic (2). 3 sf Pulbere abrazivă fină, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel.

DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. (Termen poetic) Strălucitor ca diamantul, asemănător cu diamantul. Într-o pînză de păianjen tremură suspendate cîteva boabe diamantine de rouă. C. PETRESCU, Î. II 32. – Pronunțat: di-a-.

DIAMANTÍN, -Ă adj. Asemănător diamantului; tare, strălucitor ca diamantul. [< fr. diamantin].

DIAMANTÍN, -Ă I. adj. asemănător cu diamatul. II. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel. (< fr. diamantin)

DIAMANTÍN ~ă (~i, ~e) Care are proprietăți asemănătoare cu ale diamantului; ca diamantul. [Sil. di-a-] /<fr. diamantin

* diamantín, -ă adj. (it. diamantino). Adamantin, de diamant: strălucire diamantină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diamantínă (di-a-) s. f., g.-d. art. diamantínei

diamantínă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diamantínei

diamantín (di-a-) adj. m., pl. diamantíni; f. diamantínă, pl. diamantíne

diamantín adj. m. (sil. di-a-), pl. diamantíni; f. sg. diamantínă, pl. diamantíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIAMANTÍN adj. (livr.) adamantin, diamantic. (Luciu ~.)

DIAMANTIN adj. (livr.) adamantin, diamantic. (Luciu ~.)

Intrare: diamantină
  • silabație: di-a- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diamanti
  • diamantina
plural
genitiv-dativ singular
  • diamantine
  • diamantinei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: diamantin
diamantin adjectiv
  • silabație: di-a- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diamantin
  • diamantinul
  • diamantinu‑
  • diamanti
  • diamantina
plural
  • diamantini
  • diamantinii
  • diamantine
  • diamantinele
genitiv-dativ singular
  • diamantin
  • diamantinului
  • diamantine
  • diamantinei
plural
  • diamantini
  • diamantinilor
  • diamantine
  • diamantinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diamantină

  • 1. Pulbere abrazivă artificială, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel.
    surse: DN

etimologie:

diamantin

etimologie: