diamantin, ~ă [At: LM / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr diamantin] 1 a Care are strălucirea diamantului (1) Si: (rar) diamantat (1), diamantic (1), (îvr) diamantariu, (îvp) adamantin. 2 a Care este asemănător cu diamantul (1) Si: (rar) diamantat (2), diamantic (2). 3 sf Pulbere abrazivă fină, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel.

DIAMANTIN, -Ă, diamantini, -e, adj. (Termen poetic) Strălucitor ca diamantul, asemănător cu diamantul. Într-o pînză de păianjen tremură suspendate cîteva boabe diamantine de rouă. C. PETRESCU, Î. II 32. – Pronunțat: di-a-.

DIAMANTIN, -Ă adj. Asemănător diamantului; tare, strălucitor ca diamantul. [< fr. diamantin].

DIAMANTIN, -Ă I. adj. asemănător cu diamatul. II. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel. (< fr. diamantin)

DIAMANTIN ~ă (~i, ~e) Care are proprietăți asemănătoare cu ale diamantului; ca diamantul. [Sil. di-a-] /<fr. diamantin

* diamantín, -ă adj. (it. diamantino). Adamantin, de diamant: strălucire diamantină.

diamantin (desp. di-a-) adj. m., pl. diamantini; f. diamantină, pl. diamantine

diamantin (di-a-) adj. m., pl. diamantini; f. diamantină, pl. diamantine

diamantin adj. m. (sil. di-a-), pl. diamantini; f. sg. diamantină, pl. diamantine

DIAMANTIN adj. (livr.) adamantin, diamantic. (Luciu ~.)

DIAMANTIN adj. (livr.) adamantin, diamantic. (Luciu ~.)