5 definiții pentru dialectism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dialectism sm [At: CONV. LIT. VI, 257 / P: di-a~ / Pl: ~e / E: ger Dialektismus, it dialettismo] 1-2 Particularitate a unui grai sau a unui dialect (2) Si: regionalism. 3 (Pex) Dialect (2). 4 (Pex) Grai. 5 Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese care se înlocuiesc reciproc la infinit.

DIALECTÍSM s.n. 1. Particularitățile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm].

DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparținând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus)

DIALECTÍSM ~e n. Cuvânt, expresie, formă gramaticală ce ține de un dialect, dar folosite și în limba literară (mai ales în operele artistice). /cf. it. dialectissimo


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: dialectism
dialectism substantiv neutru
  • silabație: di-a- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dialectism
  • dialectismul
  • dialectismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dialectism
  • dialectismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)