9 definiții pentru diageneză

diagenéză sf [At: CANTUNIARI, L. M. / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diagenèse] Totalitate a transformărilor chimice, mineralogice, structurale și de textură pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor, după ce au pierdut legătura cu mediul în care s-au format.

DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.

DIAGENÉZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.

diagenéză (di-a-) s. f., g.-d. art. diagenézei

diagenéză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diagenézei

DIAGENÉZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].

DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)

DIAGENÉZĂ f. Totalitate a proceselor de transformare a sedimentelor în roci sedimentare. [Sil. di-a-] /<fr. diagenése


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

diageneză , (engl.= diagenesis) 1. proces natural din ciclul geologic prin care un sediment mobil este litificat și se individualizează ca rocă (ex. nisipul trece în gresie). Sin. litificare; 2. totalitatea transformărilor fizico-chimice, bio-chimice și mecanice pe care le suferă sedimentele după depunere și litificare până la limita cu metamorfismul sau până în momentul alterării sau eroziunii lor. Transformările postdepoziționale suferite de sedimente: → tasarea, → cimentarea, → dizolvarea, → neomorfismul, → metasomatoza și → diferențierea diagenetică se manifestă cu intensitate diferită în funcție de natura sedimentelor și a soluțiilor interstițiale precum și de condițiile de mediu în care acestea se găsesc. În timpul d. trăsăturile mineralogice, texturale și structurale ale dep. se modifică treptat prin → sindiageneză – etapa transformărilor sincrone sedimentării în mediul subacvatic și → anadiageneză – etapa transformărilor din timpul îngropării progresive; în → epigeneză → (hipergeneză ) sunt cuprinse modificările suferite de rocile ajunse la supr. scoarței.

Intrare: diageneză
diageneză substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diagene diageneza
plural diageneze diagenezele
genitiv-dativ singular diageneze diagenezei
plural diageneze diagenezelor
vocativ singular
plural