10 definiții pentru diageneză
Explicative DEX
DIAGENEZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.
diageneză sf [At: CANTUNIARI, L. M. / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diagenèse] Totalitate a transformărilor chimice, mineralogice, structurale și de textură pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor, după ce au pierdut legătura cu mediul în care s-au format.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAGENEZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIAGENEZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAGENEZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIAGENEZĂ f. Totalitate a proceselor de transformare a sedimentelor în roci sedimentare. [Sil. di-a-] /<fr. diagenése
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
diageneză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diagenezei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diageneză (di-a-) s. f., g.-d. art. diagenezei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diageneză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diagenezei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
diageneză, (engl.= diagenesis) 1. proces natural din ciclul geologic prin care un sediment mobil este litificat și se individualizează ca rocă (ex. nisipul trece în gresie). Sin. litificare; 2. totalitatea transformărilor fizico-chimice, bio-chimice și mecanice pe care le suferă sedimentele după depunere și litificare până la limita cu metamorfismul sau până în momentul alterării sau eroziunii lor. Transformările postdepoziționale suferite de sedimente: → tasarea, → cimentarea, → dizolvarea, → neomorfismul, → metasomatoza și → diferențierea diagenetică se manifestă cu intensitate diferită în funcție de natura sedimentelor și a soluțiilor interstițiale precum și de condițiile de mediu în care acestea se găsesc. În timpul d. trăsăturile mineralogice, texturale și structurale ale dep. se modifică treptat prin → sindiageneză – etapa transformărilor sincrone sedimentării în mediul subacvatic și → anadiageneză – etapa transformărilor din timpul îngropării progresive; în → epigeneză → (hipergeneză ) sunt cuprinse modificările suferite de rocile ajunse la supr. scoarței.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: di-a-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diageneză, diagenezesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. DEX '09 DN
etimologie:
- diagenèse DEX '09 DEX '98 DN