2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

diafragma vt [At: DEX / P: di-a~ / Pzi: ~méz / E: fr diafragmer] A elimina deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme (4).

DIAFRAGMÁ vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].

DIAFRAGMÁ vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează trecerea luminii. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de rigidizare a construcției alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

diafrágmă sf [At: VULCAN, T. 82 / V: (înv) ~frágm sn / P: di-a~ / Pl: ~me / E: fr diaphragme] 1 Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. 2 Cartilaj care separă cele două nări. 3 Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 4 Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 5 Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 6 Element de rigidizare a construcțiilor, alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. 7 Placă de grosime mică așezată între două piese și folosită ca element separator sau de rigidizare. 8 Dispozitiv de închidere a unui recipient. modificată

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Mușchi lat și subțire care separă toracele de abdomen. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană (la telefon, gramofon, microfon etc.) care, vibrînd, reproduce sunetele. ♦ Disc opac la aparatele optice; cu un orificiu fix sau reglabil la mijloc, care lasă să treacă o cantitate mai mare sau mai mică de lumină. Diafragma aparatului fotografic. 3. (Tehn.) Dispozitiv care închide un recipient pentru a reține impuritățile existente în conținutul lui. – Pronunțat: di-a-.

DIAFRÁGM s.n. v. diafragmă.

DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].

DIAFRÁGMĂ s. f. 1. mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. 3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

diafrágmă s. f.1. (constr.) Planșeu, placă ◊ „Pentru prima oară în oraș, apartamentele au fost proiectate pe două niveluri, cu scări interioare, sistem duplex. Blocurile cu 11 nivele sunt construite din diafragme de beton armat, turnate în cofraje metalice plane universale.” R.l. 25 IV 77 p. 5. ♦ 2. (med.) Contraceptiv mecanic pentru femei ◊ „În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție (contraceptive) sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (din fr. diaphragme; DT, LTR; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

DIAFRÁGMĂ ~e f. 1) Mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibrație. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

diafragmă f. 1. mușchiu subțire și lat ce separă pieptul de abdomen; 2. îngrădire cartilaginoasă între nări.

* diafrágmă f., pl. e (vgr. diáphragma, d. diaphrásso, separ pintr’o îngrăditură). Anat. Un mușchĭ foarte lat și supțire care desparte peptu de pîntece. Păretele care separă nările. Bot. Păretele care desparte în maĭ multe cavitățĭ fructele capsulare. Fis. La gramofon, membrană care, fiind prinsă într’un cerc, servește la reproducerea sunetelor. La un instrument optic, disc opac care are la mijloc o gaură și servește la regularea cantitățiĭ de lumină care trebuĭe să intre. – Curat rom. primez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. și pl. diafragmeáză

diafrágmă (di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme

diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme

arată toate definițiile

Intrare: diafragma
  • silabație: di-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diafragma
  • diafragmare
  • diafragmat
  • diafragmatu‑
  • diafragmând
  • diafragmându‑
singular plural
  • diafragmea
  • diafragmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diafragmez
(să)
  • diafragmez
  • diafragmam
  • diafragmai
  • diafragmasem
a II-a (tu)
  • diafragmezi
(să)
  • diafragmezi
  • diafragmai
  • diafragmași
  • diafragmaseși
a III-a (el, ea)
  • diafragmea
(să)
  • diafragmeze
  • diafragma
  • diafragmă
  • diafragmase
plural I (noi)
  • diafragmăm
(să)
  • diafragmăm
  • diafragmam
  • diafragmarăm
  • diafragmaserăm
  • diafragmasem
a II-a (voi)
  • diafragmați
(să)
  • diafragmați
  • diafragmați
  • diafragmarăți
  • diafragmaserăți
  • diafragmaseți
a III-a (ei, ele)
  • diafragmea
(să)
  • diafragmeze
  • diafragmau
  • diafragma
  • diafragmaseră
Intrare: diafragmă
diafragmă substantiv feminin
  • silabație: di-a-frag-mă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diafragmă
  • diafragma
plural
  • diafragme
  • diafragmele
genitiv-dativ singular
  • diafragme
  • diafragmei
plural
  • diafragme
  • diafragmelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diafragm
  • diafragmul
  • diafragmu‑
plural
  • diafragme
  • diafragmele
genitiv-dativ singular
  • diafragm
  • diafragmului
plural
  • diafragme
  • diafragmelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diafragma

  • 1. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

diafragmă diafragm

  • 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Cartilaj care separă cele două nări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează trecerea luminii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: blendă un exemplu
    exemple
    • Diafragma aparatului fotografic.
      surse: DLRLC
  • 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. tehnică Dispozitiv care închide un recipient pentru a reține impuritățile existente în conținutul lui.
    surse: DLRLC DN
  • 6. construcții Element de rigidizare a construcției alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 7. medicină Contraceptiv mecanic pentru femei.
    surse: MDN '00

etimologie: