diacrític, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 390 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diacritique] 1 (Fon; îs) Semn ~ Semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specifică. 2 (Pex; îas) Semn grafic special, care, adăugat unui simbol grafic, îi conferă o anumită valoare.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. (În sintagma) Semn diacritic (și substantivat n.) = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

DIACRÍTIC, diacritice, adj. n. (În expr.) Semn diacritic = semn grafic care însoțește o literă, pentru a-i da o valoare specială și care se folosește în scrierea obișnuită și în mod special în transcrierea fonetică a textelor. – Pronunțat: di-a-.

*diacrític² (di-a-cri-) s. n., pl. diacrítice

!diacrític¹ (semn ~) (di-a-cri-) adj. m.; pl. f. diacrítice

DIACRÍTIC adj.n. Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

DIACRÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique

* diacritic, -ă adj. (vgr. diakritokós. V. critic). Distinctiv.

diacrític adj. n. (sil. di-a-cri-), pl. diacrítice

DIACRÍTIC, -Ă adj. (< fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge): în sintagma semn diacritic (v.).