12 definiții pentru dezvinui

dezvinuí vtr [At: VLAHUȚĂ, N. 167 / Pzi: ~iésc / E: dez- + (în)vinui] 1-2 (Rar) A (se) dezvinovăți.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Pref. dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Refl. A se dezvinovăți, a se justifica, a se disculpa. Nu crede că-ți spun asta pentru ca să mă dezvinuiesc de ce-am făcut. VLAHUȚĂ, O. A. 148.

dezvinuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 dezvinuiáscă

dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă

DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.

A SE DEZVINUÍ mă ~iésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

A DEZVINUÍ ~iésc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

desvinuì v. a ridica vina cuiva, a-l desvinovăți.

dezvinovățésc și (maĭ rar) dezvinuĭésc v. tr. (d. vinovat, vină). Disculp, scuz, justific de o acuzațiune, o vină saŭ greșală. V. refl. Mă disculp, mă scuz, probez nevinovăția: acuzatu s’ a dezvinovățit pe deplin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezvinuí vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

Intrare: dezvinui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvinui dezvinuire dezvinuit dezvinuind singular plural
dezvinuiește dezvinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvinuiesc (să) dezvinuiesc dezvinuiam dezvinuii dezvinuisem
a II-a (tu) dezvinuiești (să) dezvinuiești dezvinuiai dezvinuiși dezvinuiseși
a III-a (el, ea) dezvinuiește (să) dezvinuiască dezvinuia dezvinui dezvinuise
plural I (noi) dezvinuim (să) dezvinuim dezvinuiam dezvinuirăm dezvinuiserăm, dezvinuisem*
a II-a (voi) dezvinuiți (să) dezvinuiți dezvinuiați dezvinuirăți dezvinuiserăți, dezvinuiseți*
a III-a (ei, ele) dezvinuiesc (să) dezvinuiască dezvinuiau dezvinui dezvinuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)