12 definiții pentru dezodorizant

dezodorizánt, ~ă sn, a [At: MARCOVICI, CH. 271 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désodorisant] 1-2 (Substanță) care odorizează Si: deodorant.

DEZODORIZÁNT, -Ă, dezodorizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. – Din fr. désodorisant.

DEZODORIZÁNT, -Ă, dezodorizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. – Din fr. désodorisant.

!dezodorizánt1 (de-zo-/dez-o-) adj. m., pl. dezodorizánți; f. dezodorizántă, pl. dezodorizánte

!dezodorizánt2 (de-zo-/dez-o-) s. n., pl. dezodorizánte

dezodorizánt s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezodorizánte

dezodorizánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezodorizánți; f. sg. dezodorizántă, pl. dezodorizánte

DEZODORIZÁNT s., adj. v. deodorant.

Dezodorizant ≠ odorizant

DEZODORIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care dezodorizează; deodorant. [< fr. désodorisant].

DEZODORIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care dezodo-rizează; deodorant. (< fr. désodorisant)

DEZODORIZÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care îndepărtează mirosurile neplăcute. /<fr. désodorisant

Intrare: dezodorizant
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezodorizant dezodorizantul dezodorizantă dezodorizanta
plural dezodorizanți dezodorizanții dezodorizante dezodorizantele
genitiv-dativ singular dezodorizant dezodorizantului dezodorizante dezodorizantei
plural dezodorizanți dezodorizanților dezodorizante dezodorizantelor
vocativ singular
plural