5 definiții pentru dezobstrua

dezobstruá vt [At: DN3 / P: ~tru-a / Pzi: ~uéz / E: fr désobstruer] (Teh, Med) A desfunda.

!dezobstruá (a ~) (de-zob-stru-a/dez-ob-) vb., ind. prez. 3 dezobstrueáză, 1 pl. dezobstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3 dezobstruéze (-stru-e-); ger. dezobstruấnd (-stru-ând)

dezobstruá vb. (sil. -stru-a; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. dezobstrueáză, 1 pl. dezobstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezobstruéze (sil. -stru-e-); ger. dezobstruând (sil. -stru-ând)

DEZOBSTRUÁ vb. I. tr. (Tehn., med.) A destupa, a desfunda. [Pron. -tru-a. / < fr. désobstruer].

DEZOBSTRUÁ vb. tr. (tehn., med.) a destupa, a desfunda. (< fr. désobstruer)

Intrare: dezobstrua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezobstrua dezobstruare dezobstruat dezobstruând singular plural
dezobstruea dezobstruați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezobstruez (să) dezobstruez dezobstruam dezobstruai dezobstruasem
a II-a (tu) dezobstruezi (să) dezobstruezi dezobstruai dezobstruași dezobstruaseși
a III-a (el, ea) dezobstruea (să) dezobstrueze dezobstrua dezobstruă dezobstruase
plural I (noi) dezobstruăm (să) dezobstruăm dezobstruam dezobstruarăm dezobstruaserăm, dezobstruasem*
a II-a (voi) dezobstruați (să) dezobstruați dezobstruați dezobstruarăți dezobstruaserăți, dezobstruaseți*
a III-a (ei, ele) dezobstruea (să) dezobstrueze dezobstruau dezobstrua dezobstruaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)