13 definiții pentru dezobișnui

DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța. – Pref. dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. A pierde, a părăsi un obicei, un nărav; a se dezvăța, a se dezbăra de ceva.

!dezobișnuí (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiésc, imperf. 3 sg. dezobișnuiá; conj. prez. 3 dezobișnuiáscă

dezobișnuí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiésc, imperf. 3 sg. dezobișnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezobișnuiáscă

dezobișnuí vrt [At: LB / V: (înv) desobicin~ / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~ésc / E: dez- + obișnui (după fr déshabituer)] 1-2 A (se) dezbăra de ceva.

DEZOBIȘNUÍ vb. v. dezbăra.

A (se) dezobișnui ≠ a (se) obișnui

A dezobișnui ≠ a deprinde, a obișnui

A DEZOBIȘNUÍ ~iésc tranz. A face să se dezobișnuiască. /dez- + a obișnui

A SE DEZOBIȘNUÍ mă ~iésc intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezvăța. ~ să povestească. /dez- + a se obișnui

desobișnuì v. a desbăra de un obiceiu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZOBIȘNUÍ vb. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (Se ~ de un viciu.)

Intrare: dezobișnui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezobișnui dezobișnuire dezobișnuit dezobișnuind singular plural
dezobișnuiește dezobișnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezobișnuiesc (să) dezobișnuiesc dezobișnuiam dezobișnuii dezobișnuisem
a II-a (tu) dezobișnuiești (să) dezobișnuiești dezobișnuiai dezobișnuiși dezobișnuiseși
a III-a (el, ea) dezobișnuiește (să) dezobișnuiască dezobișnuia dezobișnui dezobișnuise
plural I (noi) dezobișnuim (să) dezobișnuim dezobișnuiam dezobișnuirăm dezobișnuiserăm, dezobișnuisem*
a II-a (voi) dezobișnuiți (să) dezobișnuiți dezobișnuiați dezobișnuirăți dezobișnuiserăți, dezobișnuiseți*
a III-a (ei, ele) dezobișnuiesc (să) dezobișnuiască dezobișnuiau dezobișnui dezobișnuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)