13 definiții pentru deznaționaliza

deznaționalizá vr [At: HASDEU, I. C. I, 39 / S și: (înv) desn~ / P: ~ți-o~ / Pzi: ~zéz / E: dez- + naționaliza] (D. grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale.

DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez, vb. I. Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. ♦ Tranz. A face ca un grup etnic să-și piardă particularitățile naționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. dénationaliser.

DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez, vb. I. Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. ♦ Tranz. A face ca un grup etnic să-și piardă particularitățile naționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. dénationaliser.

DEZNAȚIONALIZÁ, deznaționalizez, vb. I. Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale în cursul unui proces istoric de conviețuire îndelungată cu altă populație sau în urma unei politici naționaliste duse de guverne reacționare. ♦ Tranz. A face ca o grupare etnică să-și piardă particularitățile naționale, printr-o politică naționalistă de oprimare. – Pronunțat: -ți-o-.

deznaționalizá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 deznaționalizeáză

deznaționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. deznaționalizéz, 3 sg. și pl. deznaționalizeáză

DEZNAȚIONALIZÁ vb. v. privatiza.

DEZNAȚIONALIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă (prin oprimare) naționalitatea, particularitățile naționale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. dénationaliser].

DEZNAȚIONALIZÁ vb. refl., tr. a-și pierde, a face (un grup etnic) să-și piardă particularitățile naționale. (după fr. dénationaliser)

A SE DEZNAȚIONALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde particularitățile naționale. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser

A DEZNAȚIONALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se deznaționalizeze. 2) (întreprinderi, instituții naționalizate) A înapoia vechilor stăpâni. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser

desnaționalizà v. a face să piarză naționalitatea, caracterul sau spiritul național.

* deznaționalizéz v. tr. Șterg naționalitatea, caracteru național. – Și desn-.

Intrare: deznaționaliza
deznaționaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deznaționaliza deznaționalizare deznaționalizat deznaționalizând singular plural
deznaționalizea deznaționalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deznaționalizez (să) deznaționalizez deznaționalizam deznaționalizai deznaționalizasem
a II-a (tu) deznaționalizezi (să) deznaționalizezi deznaționalizai deznaționalizași deznaționalizaseși
a III-a (el, ea) deznaționalizea (să) deznaționalizeze deznaționaliza deznaționaliză deznaționalizase
plural I (noi) deznaționalizăm (să) deznaționalizăm deznaționalizam deznaționalizarăm deznaționalizaserăm, deznaționalizasem*
a II-a (voi) deznaționalizați (să) deznaționalizați deznaționalizați deznaționalizarăți deznaționalizaserăți, deznaționalizaseți*
a III-a (ei, ele) deznaționalizea (să) deznaționalizeze deznaționalizau deznaționaliza deznaționalizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)