7 definiții pentru dezmiriști

dezmiriștí vt [At: AGROTEHNICA II, 300 / S și: desm~ / Pzi: ~tésc / E: dez- + miriști] (C. i. terenuri agricole) A ara superficial, după recoltarea păioaselor, în scopul îmbunătățirii producției agricole următoare.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Pref. dez- + miriște.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Dez- + miriște.

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. (Folosit mai ales absolut) A executa lucrarea de dezmiriștire. Cele o sută de hectare din fața satului... trebuiau dezmiriștite cît mai devreme. CAMILAR, TEM. 237.

dezmiriștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 să dezmirișteáscă

dezmiriștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmirișteáscă

A DEZMIRIȘTÍ ~ésc tranz. (pământul) A ara superficial îndată după recoltarea grânelor, răsturnând miriștea. /dez- + miriște

Intrare: dezmiriști
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmiriști dezmiriștire dezmiriștit dezmiriștind singular plural
dezmiriștește dezmiriștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmiriștesc (să) dezmiriștesc dezmirișteam dezmiriștii dezmiriștisem
a II-a (tu) dezmiriștești (să) dezmiriștești dezmirișteai dezmiriștiși dezmiriștiseși
a III-a (el, ea) dezmiriștește (să) dezmiriștească dezmiriștea dezmiriști dezmiriștise
plural I (noi) dezmiriștim (să) dezmiriștim dezmirișteam dezmiriștirăm dezmiriștiserăm, dezmiriștisem*
a II-a (voi) dezmiriștiți (să) dezmiriștiți dezmirișteați dezmiriștirăți dezmiriștiserăți, dezmiriștiseți*
a III-a (ei, ele) dezmiriștesc (să) dezmiriștească dezmirișteau dezmiriști dezmiriștiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)