2 intrări

9 definiții

dezlocuíre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: dezlocui] Scoatere a unei cantități de fluid egale cu volumul unui corp solid sau lichid cufundat în acel fluid Cf dezlocui.

DEZLOCUÍRE s. (FIZ.) dislocare.

dezlocuí vt [At: CIȘMAN, FIZ. I, 260 / Pzi: 3 ~éște / E: dez- + (în)locui] (Subiectul este un corp solid sau lichid; c. i. fluide) A scoate din spațiul în care se află, înlocuindu-l.

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Pref. dez- + [în]locui.

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.

*dezlocuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlocuiésc, imperf. 3 sg. dezlocuiá; conj. prez. 3 să dezlocuiáscă

dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéște

DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)

A DEZLOCUÍ ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui

Intrare: dezlocui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezlocui dezlocuire dezlocuit dezlocuind singular plural
dezlocuiește dezlocuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezlocuiesc (să) dezlocuiesc dezlocuiam dezlocuii dezlocuisem
a II-a (tu) dezlocuiești (să) dezlocuiești dezlocuiai dezlocuiși dezlocuiseși
a III-a (el, ea) dezlocuiește (să) dezlocuiască dezlocuia dezlocui dezlocuise
plural I (noi) dezlocuim (să) dezlocuim dezlocuiam dezlocuirăm dezlocuiserăm, dezlocuisem*
a II-a (voi) dezlocuiți (să) dezlocuiți dezlocuiați dezlocuirăți dezlocuiserăți, dezlocuiseți*
a III-a (ei, ele) dezlocuiesc (să) dezlocuiască dezlocuiau dezlocui dezlocuiseră
Intrare: dezlocuire
dezlocuire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezlocuire dezlocuirea
plural dezlocuiri dezlocuirile
genitiv-dativ singular dezlocuiri dezlocuirii
plural dezlocuiri dezlocuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)