17 definiții pentru dezinvoltură dizinvoltură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

dezinvoltúră [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală. modificată

DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltúră (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.

DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture

dezinvoltură f. turnură plină de grație.

* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.

dizinvoltúră sf vz dezinvoltură

DIZINVOLTÚRĂ s. f. v. desinvoltură.

DIZINVOLTÚRĂ s. f. v. dezinvoltură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezinvoltúră s. f., g.-d. art. dezinvoltúrii

dezinvoltúră s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvoltúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZINVOLTÚRĂ s. v. naturalețe.

DEZINVOLTU s. degajare, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)

Intrare: dezinvoltură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinvoltu
  • dezinvoltura
plural
genitiv-dativ singular
  • dezinvolturi
  • dezinvolturii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizinvoltu
  • dizinvoltura
plural
genitiv-dativ singular
  • dizinvolturi
  • dizinvolturii
plural
vocativ singular
plural

dezinvoltură dizinvoltură

  • 1. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: naturalețe spontaneitate îndrăzneală 2 exemple
    exemple
    • Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191.
      surse: DLRLC
    • uneori depreciativ Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247.
      surse: DLRLC

etimologie: