13 definiții pentru dezinvoltură

dezinvoltúră [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală. modificată

DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltúră (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.

!dezinvoltúră s. f., g.-d. art. dezinvoltúrii

dezinvoltúră s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvoltúrii

DEZINVOLTÚRĂ s. v. naturalețe.

DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

DEZINVOLTÚRĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture

dezinvoltură f. turnură plină de grație.

* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZINVOLTÚRĂ s. degajare, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalánță, (rar) naturál, (înv.) naturalitáte. (O mare ~ în comportarea cuiva.)

Intrare: dezinvoltură
dezinvoltură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezinvoltu dezinvoltura
plural
genitiv-dativ singular dezinvolturi dezinvolturii
plural
vocativ singular
plural