2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINDIVIDUALIZÁRE, dezindividualizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezindividualiza. [Pr.: -du-a-] – V. dezindividualiza.

DEZINDIVIDUALIZÁRE, dezindividualizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezindividualiza. [Pr.: -du-a-] – V. dezindividualiza.

dezindividualizare sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1979, nr. 14, 3/1 / P: ~du-a~ / Pl: ~zări / E: dez- + individualizare] (Rar) Pierdere a caracterului individual Si: depersonalizare.

DEZINDIVIDUALIZÁ, dezindividualizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] – Pref. dez- + individualiza.

dezindividualiza vt [At: DEX-S / P: ~du-a~ / Pzi: ~zéz / E: dez- + individualiza] (Rar) A face să-și piardă individualitatea Si: a depersonaliza.

DEZINDIVIDUALIZÁ, dezindividualizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] – Dez- + individualiza.

DEZINDIVIDUALIZÁ vb. tr. a face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. (< dez- + individualiza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezindividualizáre s. f., pl. dezindividualizări

dezindividualizá vb. → individualiza

Intrare: dezindividualizare
dezindividualizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezindividualizare
  • dezindividualizarea
plural
  • dezindividualizări
  • dezindividualizările
genitiv-dativ singular
  • dezindividualizări
  • dezindividualizării
plural
  • dezindividualizări
  • dezindividualizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezindividualiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezindividualiza
  • dezindividualizare
  • dezindividualizat
  • dezindividualizatu‑
  • dezindividualizând
  • dezindividualizându‑
singular plural
  • dezindividualizea
  • dezindividualizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezindividualizez
(să)
  • dezindividualizez
  • dezindividualizam
  • dezindividualizai
  • dezindividualizasem
a II-a (tu)
  • dezindividualizezi
(să)
  • dezindividualizezi
  • dezindividualizai
  • dezindividualizași
  • dezindividualizaseși
a III-a (el, ea)
  • dezindividualizea
(să)
  • dezindividualizeze
  • dezindividualiza
  • dezindividualiză
  • dezindividualizase
plural I (noi)
  • dezindividualizăm
(să)
  • dezindividualizăm
  • dezindividualizam
  • dezindividualizarăm
  • dezindividualizaserăm
  • dezindividualizasem
a II-a (voi)
  • dezindividualizați
(să)
  • dezindividualizați
  • dezindividualizați
  • dezindividualizarăți
  • dezindividualizaserăți
  • dezindividualizaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezindividualizea
(să)
  • dezindividualizeze
  • dezindividualizau
  • dezindividualiza
  • dezindividualizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezindividualizare

  • 1. rar Acțiunea de a dezindividualiza.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi dezindividualiza
    surse: DEX '98 DEX '09

dezindividualiza

  • 1. rar A face să-și piardă individualitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: depersonaliza

etimologie:

  • Prefix dez- + individualiza.
    surse: DEX '09 MDN '00