15 definiții pentru dezgheța dăjghița desgheța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

dezgheța vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezgheț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.

A SE DEZGHEȚÁ mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare

A DEZGHEȚÁ dezghéț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare

desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.

2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheáță; conj. prez. 3 dezghéțe

dezghețá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéț, 3 sg. și pl. dezgheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

DEZGHEȚA vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

A (se) dezgheța ≠ a îngheța

Intrare: dezgheța
verb (VT27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgheța
  • dezghețare
  • dezghețat
  • dezghețatu‑
  • dezghețând
  • dezghețându‑
singular plural
  • dezgheață
  • dezghețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgheț
(să)
  • dezgheț
  • dezghețam
  • dezghețai
  • dezghețasem
a II-a (tu)
  • dezgheți
(să)
  • dezgheți
  • dezghețai
  • dezghețași
  • dezghețaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgheață
(să)
  • dezghețe
  • dezgheța
  • dezgheță
  • dezghețase
plural I (noi)
  • dezghețăm
(să)
  • dezghețăm
  • dezghețam
  • dezghețarăm
  • dezghețaserăm
  • dezghețasem
a II-a (voi)
  • dezghețați
(să)
  • dezghețați
  • dezghețați
  • dezghețarăți
  • dezghețaserăți
  • dezghețaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgheață
(să)
  • dezghețe
  • dezghețau
  • dezgheța
  • dezghețaseră
dăjghița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgheța dăjghița desgheța

  • 1. unipersonal (Despre lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îngheța attach_file 2 exemple
    exemple
    • tranzitiv Căldura a dezghețat râul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezmorți încălzi attach_file 2 exemple
      exemple
      • tranzitiv figurat Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv absolut Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.
      surse: DLRLC

etimologie: