14 definiții pentru dezgheța

dezghețá vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezghéț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.

dezghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheáță; conj. prez. 3 dezghéțe

dezghețá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéț, 3 sg. și pl. dezgheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghéțe

DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

A (se) dezgheța ≠ a îngheța

A se dezgheța ≠ a îngheța

A DEZGHEȚÁ dezghéț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare

A SE DEZGHEȚÁ mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare

desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.

2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZGHEȚÁ vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

Intrare: dezgheța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgheța dezghețare dezghețat dezghețând singular plural
dezgheață dezghețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgheț (să) dezgheț dezghețam dezghețai dezghețasem
a II-a (tu) dezgheți (să) dezgheți dezghețai dezghețași dezghețaseși
a III-a (el, ea) dezgheață (să) dezghețe dezgheța dezgheță dezghețase
plural I (noi) dezghețăm (să) dezghețăm dezghețam dezghețarăm dezghețaserăm, dezghețasem*
a II-a (voi) dezghețați (să) dezghețați dezghețați dezghețarăți dezghețaserăți, dezghețaseți*
a III-a (ei, ele) dezgheață (să) dezghețe dezghețau dezgheța dezghețaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)