15 definiții pentru dezertor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezertór sm [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire etc.

DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].

DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)

DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur

* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezertór s. m., pl. dezertóri

dezertór s. m., pl. dezertóri

*dezertoáre s. f., g.-d. art. dezertoárei; pl. dezertoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

Intrare: dezertor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezertor
  • dezertorul
  • dezertoru‑
plural
  • dezertori
  • dezertorii
genitiv-dativ singular
  • dezertor
  • dezertorului
plural
  • dezertori
  • dezertorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)