14 definiții pentru dezertor

dezertór sm [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire etc.

DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.

dezertór s. m., pl. dezertóri

dezertór s. m., pl. dezertóri

DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].

DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)

DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur

* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.

*dezertoáre s. f., g.-d. art. dezertoárei; pl. dezertoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

Intrare: dezertor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezertor dezertorul
plural dezertori dezertorii
genitiv-dativ singular dezertor dezertorului
plural dezertori dezertorilor
vocativ singular
plural