12 definiții pentru dezechipa

dezechipá [At: DN2 / Pzi: ~péz / E: dez- + echipa cf fr déséquiper] 1 vt A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul. 2 vt A scoate echipamentul de pe un vas de război. 3 vr A-și scoate echipamentul. 4 vr (Pgn) A se dezbrăca.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul.

!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipeáză

dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză

DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].

DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)

A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezechipa vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: dezechipa
  • silabație: dez-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechipa
  • dezechipare
  • dezechipat
  • dezechipatu‑
  • dezechipând
  • dezechipându‑
singular plural
  • dezechipea
  • dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechipez
(să)
  • dezechipez
  • dezechipam
  • dezechipai
  • dezechipasem
a II-a (tu)
  • dezechipezi
(să)
  • dezechipezi
  • dezechipai
  • dezechipași
  • dezechipaseși
a III-a (el, ea)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipa
  • dezechipă
  • dezechipase
plural I (noi)
  • dezechipăm
(să)
  • dezechipăm
  • dezechipam
  • dezechiparăm
  • dezechipaserăm
  • dezechipasem
a II-a (voi)
  • dezechipați
(să)
  • dezechipați
  • dezechipați
  • dezechiparăți
  • dezechipaserăți
  • dezechipaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipau
  • dezechipa
  • dezechipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)