6 definiții pentru dezbinător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. -ător.

DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. -ător.

dezbinător, ~oare a [At: LB / V: (îrg) dejghi~ / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezbina + -ător] (Rar) Care face oamenii să nu se mai înțeleagă între ei Si: învrăjbitor.

DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină.

DEZBINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezbină; în stare să dezbine. /a dezbina + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbinătór (rar) adj. m., pl. dezbinătóri; f. sg. și pl. dezbinătoáre

dezbinătór adj. m., pl. dezbinătóri; f. sg. și pl. dezbinătoáre

Intrare: dezbinător
dezbinător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbinător
  • dezbinătorul
  • dezbinătoru‑
  • dezbinătoare
  • dezbinătoarea
plural
  • dezbinători
  • dezbinătorii
  • dezbinătoare
  • dezbinătoarele
genitiv-dativ singular
  • dezbinător
  • dezbinătorului
  • dezbinătoare
  • dezbinătoarei
plural
  • dezbinători
  • dezbinătorilor
  • dezbinătoare
  • dezbinătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbinător

etimologie:

  • Dezbina + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09