2 intrări

8 definiții

dezasfaltáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: dezasfalta] Îndepărtare din produsele petroliere, prin procedee fizice sau chimice, a asfaltului sau a rășinilor Si: dezasfaltat1.

!dezasfaltáre (de-zas-/dez-as-) s. f., g.-d. art. dezasfaltắrii

dezasfaltáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezasfaltării

DEZASFALTÁRE s.f. Acțiunea de a dezasfalta. [< dezasfalta].

dezasfaltá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr désasphalter] (C. i. asfaltul sau rășinile din produsele petroliere) A îndepărta prin procedee fizice sau chimice. modificată

dezasfaltá vb. → asfalta

DEZASFALTÁ vb. I. tr. A îndepărta asfaltul și rășinile dintr-un produs petrolier. [< fr. désasphalter].

DEZASFALTÁ vb. tr. a îndepărta asfaltul și rășinile dintr-un produs petrolier. (< fr. désasphalter)

Intrare: dezasfaltare
dezasfaltare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezasfaltare dezasfaltarea
plural dezasfaltări dezasfaltările
genitiv-dativ singular dezasfaltări dezasfaltării
plural dezasfaltări dezasfaltărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezasfalta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezasfalta dezasfaltare dezasfaltat dezasfaltând singular plural
dezasfaltea dezasfaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezasfaltez (să) dezasfaltez dezasfaltam dezasfaltai dezasfaltasem
a II-a (tu) dezasfaltezi (să) dezasfaltezi dezasfaltai dezasfaltași dezasfaltaseși
a III-a (el, ea) dezasfaltea (să) dezasfalteze dezasfalta dezasfaltă dezasfaltase
plural I (noi) dezasfaltăm (să) dezasfaltăm dezasfaltam dezasfaltarăm dezasfaltaserăm, dezasfaltasem*
a II-a (voi) dezasfaltați (să) dezasfaltați dezasfaltați dezasfaltarăți dezasfaltaserăți, dezasfaltaseți*
a III-a (ei, ele) dezasfaltea (să) dezasfalteze dezasfaltau dezasfalta dezasfaltaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)