13 definiții pentru dezacorda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezacordá [At: NEGULICI / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~déz, 3 ~deáză / E: fr désaccorder] 1 vr (D. instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor). 2-3 vtr (Înv; d. oameni) A (se) dezbina. 4 vr (D. părți de vorbire flexibile sau părți de propoziție) A se afla în dezacord (9) Si: (îvr) a se desoglăsui.

DEZACORDÁ, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder.

DEZACORDÁ, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde consonanța tonurilor (prin slăbirea coardelor); a se discorda. – Din fr. désaccorder.

DEZACORDÁ, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde acordul; a se discorda. Pianul s-a dezacordat.Tranz. (Rar) Umezeala dezacordează instrumentele.

DEZACORDÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. désaccorder].

DEZACORDÁ vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. désaccorder)

A SE DEZACORDÁ pers. 3 se dezacórdă intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-și pierde acordul; a se discorda. /<fr. désaccorder

A DEZACORDÁ ~éz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi în dezacord; a discorda; a distona. /<fr. désaccorder

* 2) dezacórd și -éz v. tr. (fr. désaccorder). Stric acordu unuĭ instrument muzical, discordez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezacordá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezacordeáză

dezacordá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacordéz, 3 sg. și pl. dezacordeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)

DEZACORDA vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)

A dezacorda ≠ a acorda, a struni

Intrare: dezacorda
  • silabație: dez-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezacorda
  • dezacordare
  • dezacordat
  • dezacordatu‑
  • dezacordând
  • dezacordându‑
singular plural
  • dezacordea
  • dezacordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezacordez
(să)
  • dezacordez
  • dezacordam
  • dezacordai
  • dezacordasem
a II-a (tu)
  • dezacordezi
(să)
  • dezacordezi
  • dezacordai
  • dezacordași
  • dezacordaseși
a III-a (el, ea)
  • dezacordea
(să)
  • dezacordeze
  • dezacorda
  • dezacordă
  • dezacordase
plural I (noi)
  • dezacordăm
(să)
  • dezacordăm
  • dezacordam
  • dezacordarăm
  • dezacordaserăm
  • dezacordasem
a II-a (voi)
  • dezacordați
(să)
  • dezacordați
  • dezacordați
  • dezacordarăți
  • dezacordaserăți
  • dezacordaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezacordea
(să)
  • dezacordeze
  • dezacordau
  • dezacorda
  • dezacordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)