12 definiții pentru dexteritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dexteritate sf [At: GHICA, C. E. I, 289 / Pl: ~tăți / E: fr dextérité] 1 Capacitate de a îndeplini corect și cu ușurință o muncă (fizică) Si: abilitate, dibăcie, iscusință, îndemânare. 2 (Îlav) Cu ~ Cu mare ușurință. 3 (Îal) Degajat. 4 (Iuz) Obiect de învățământ având ca scop dezvoltarea însușirilor artistice și a îndemânării practice a elevilor.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemînare. Toate acestea învăluite într-un văl de legendă... și de cabală pe care bătrînul îl plimba cu dexteritate și cu convingere. GALACTION, O. I 484. Un picolo... distribui cu dexteritate farfurioarele. C. PETRESCU, Î. I 4. 2. (Ieșit din uz) Materie de învățămînt (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mînă) avînd drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemînarea practică a elevilor.

DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].

DEXTERITÁTE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)

DEXTERITÁTE f. Caracter dexter; calitate de a face totul cu ușurință și pricepere; îndemânare; iscusință; dibăcie; abilitate; măiestrie. /<fr. dextérité, lat. dexteritas, ~atis

* dexteritáte f. (lat. dextéritas, -átis, d. dexter, drept, îndemănatic). Îndemănare, abilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dexteritáte s. f., g.-d. art. dexteritắții; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexteritắți

dexteritáte s. f., g.-d. art. dexterității; (materii de învățământ) pl. dexterități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEXTERITÁTE s. v. îndemânare.

DEXTERITATE s. abilitate, destoinicie, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Are o mare ~ în mînuirea...)

Intrare: dexteritate
dexteritate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dexteritate
  • dexteritatea
plural
  • dexterități
  • dexteritățile
genitiv-dativ singular
  • dexterități
  • dexterității
plural
  • dexterități
  • dexterităților
vocativ singular
plural