15 definiții pentru devotament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVOTAMENT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devota).

DEVOTAMENT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devota).

devotament sn [At: BREZOIANU, Î. 34/3 / V: (frî) devoiement, devuement / Pl: (rar) ~e / E: fr dévouement] Atașament sincer față de o persoană (sau față de o cauză), servind-o în orice împrejurare și fără rezerve Si: abnegație, (îvr) devotare, (înv) devotațiune, devoțiune (3).

DEVOTAMENT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărîrea de a o servi cu abnegație în orice împrejurare. Partidul comunist este puternic nu atît prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin calitatea lor, prin fermitatea, conștiința politică și devotamentul lor față de cauza clasei muncitoare, față de cauza întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 103. Mă uitai fix la vizitator... Citii pe figura lui un devotament și o venerație imense. ARGHEZI, P. T. 152. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.

DEVOTAMENT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge pînă la sacrificiu; înclinare și hotărîre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [< devota, cf. fr. dévouement].

DEVOTAMENT s. n. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegație. (după fr. dévouement)

DEVOTAMENT n. Atașament sincer și total față de o persoană sau față de o anumită cauză. /<fr. dévouement

devotament n. dispozițiune de a se devota, de a se sacrifica pentru altul.

* devotamént n., pl. e (lat. devotamentum, afurisire, cu înțelesu francezuluĭ dévoûment. V. vot). Abnegație, renunțare voluntară la voința ta și dispozițiunea de a te sacrifica pentru cineva în toate împrejurările.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEVOTAMENT s. 1. abnegație, dăruire, (înv.) devotare, sadacat. (A muncit cu ~.) 2. v. fidelitate.

DEVOTAMENT s. 1. abnegație, dăruire, (înv.) devotare, sadacat. (A muncit cu ~.) 2. cinste, credință, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soț.)

Intrare: devotament
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devotament
  • devotamentul
  • devotamentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • devotament
  • devotamentului
plural
vocativ singular
plural
devoiement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
devuement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

devotamentsubstantiv neutru

  • 1. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul comunist este puternic nu atît prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin calitatea lor, prin fermitatea, conștiința politică și devotamentul lor față de cauza clasei muncitoare, față de cauza întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 103. DLRLC
    • format_quote Mă uitai fix la vizitator... Citii pe figura lui un devotament și o venerație imense. ARGHEZI, P. T. 152. DLRLC
    • format_quote Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.