DEVOTAMENT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărîrea de a o servi cu abnegație în orice împrejurare. Partidul comunist este puternic nu atît prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin calitatea lor, prin fermitatea, conștiința politică și devotamentul lor față de cauza clasei muncitoare, față de cauza întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 103. Mă uitai fix la vizitator... Citii pe figura lui un devotament și o venerație imense. ARGHEZI, P. T. 152. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.