12 definiții pentru devotament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devota).

DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație. – Din fr. dévouement (după devota).

devotamént sn [At: BREZOIANU, Î. 34/3 / V: (frî) devoiemént, devuemént / Pl: (rar) ~e / E: fr dévouement] Atașament sincer față de o persoană (sau față de o cauză), servind-o în orice împrejurare și fără rezerve Si: abnegație, (îvr) devotare, (înv) devotațiune, devoțiune (3).

DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărîrea de a o servi cu abnegație în orice împrejurare. Partidul comunist este puternic nu atît prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin calitatea lor, prin fermitatea, conștiința politică și devotamentul lor față de cauza clasei muncitoare, față de cauza întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 103. Mă uitai fix la vizitator... Citii pe figura lui un devotament și o venerație imense. ARGHEZI, P. T. 152. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.

DEVOTAMÉNT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare și hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [< devota, cf. fr. dévouement].

DEVOTAMÉNT s. n. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegație. (după fr. dévouement)

DEVOTAMÉNT n. Atașament sincer și total față de o persoană sau față de o anumită cauză. /<fr. dévouement

devotament n. dispozițiune de a se devota, de a se sacrifica pentru altul.

* devotamént n., pl. e (lat. devotamentum, afurisire, cu înțelesu francezuluĭ dévoûment. V. vot). Abnegație, renunțare voluntară la voința ta și dispozițiunea de a te sacrifica pentru cineva în toate împrejurările.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVOTAMÉNT s. 1. abnegație, dăruire, (înv.) devotare, sadacat. (A muncit cu ~.) 2. v. fidelitate.

DEVOTAMENT s. 1. abnegație, dăruire, (înv.) devotare, sadacat. (A muncit cu ~.) 2. cinste, credință, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soț.)

Intrare: devotament
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devotament
  • devotamentul
  • devotamentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • devotament
  • devotamentului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devotament

  • 1. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abnegație atașament 3 exemple
    exemple
    • Partidul comunist este puternic nu atît prin numărul membrilor săi, ci mai ales prin calitatea lor, prin fermitatea, conștiința politică și devotamentul lor față de cauza clasei muncitoare, față de cauza întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 103.
      surse: DLRLC
    • Mă uitai fix la vizitator... Citii pe figura lui un devotament și o venerație imense. ARGHEZI, P. T. 152.
      surse: DLRLC
    • Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.
      surse: DLRLC

etimologie: