11 definiții pentru devoluțiune devoluție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVOLUȚIÚNE, devoluțiuni, s. f. (În sintagma) Devoluțiune succesorală = transmitere a unei averi la moștenitori. – Din fr. dévolution.

DEVOLUȚIÚNE, devoluțiuni, s. f. (În sintagma) Devoluțiune succesorală = transmitere a unei averi la moștenitori. – Din fr. dévolution.

devoluțiune sf vz devoluție

DEVOLUȚIÚNE s.f. Trecere a unei averi, a unui drept de la o persoană la alta. ♦ Drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua. [Var. devoluție s.f. / < fr. dévolution].

DEVOLUȚIÚNE s. f. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. ◊ drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua. (< fr. dévolution, lat. devolutio)

DEVOLUȚIÚNE ~i f.: ~ succesorală transmitere a unei averi moștenitorilor. [Art. devoluțiunea; Sil. -ți-u-] /<fr. dévolution

devoluțiune f. dreptul care, în unele țări, da moștenirea mai cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor dintr’a doua: războiul de devoluțiune în contra Spaniei a fost întreprins de Ludovic al XIV-lea în 1667.

* devoluțiúne f. (lat. devolútio, -ónis, d. devólvere, a desfășura, a rostogoli în jos. V. boltă, dezvolt, e- și revoluțiune). Jur. Transmiterea unuĭ drept de moștenire. – Și -úție.

devolúție sf [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~iune / E: fr dévolution] (Jur; rar) 1 (Șîs ~iune succesorală) Transmitere a unei averi moștenitorilor. 2 Drept care în unele țări acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua.

DEVOLÚȚIE s.f. v. devoluțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devoluțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. devoluțiúnii; pl. devoluțiúni

devoluțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. devoluțiúnii

Intrare: devoluțiune
devoluțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devoluțiune
  • devoluțiunea
plural
  • devoluțiuni
  • devoluțiunile
genitiv-dativ singular
  • devoluțiuni
  • devoluțiunii
plural
  • devoluțiuni
  • devoluțiunilor
vocativ singular
plural
devoluție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devoluție
  • devoluția
plural
  • devoluții
  • devoluțiile
genitiv-dativ singular
  • devoluții
  • devoluției
plural
  • devoluții
  • devoluțiilor
vocativ singular
plural

devoluțiune devoluție

  • 1. Trecere a unei averi, a unui drept de la o persoană la alta.
    surse: DN
    • 1.1. (în) sintagmă Devoluțiune succesorală = transmitere a unei averi la moștenitori.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua.
      surse: DN

etimologie: