13 definiții pentru devlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Cf. bg., sb. debel.

dévlă1 sf [At: I. GOLESCU, ap. DLR ms / V: (îrg) débla, (reg) díblă / Pl: ~le / E: cf bg дебел, srb debel] 1 (Îrg) Cap de porc (sau de alt animal). 2 (Îrg; pex) Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou Si: (pop) vasilcă. 3 (Reg) Porc urât și slab. 4 (Înv; fam; irn) Cap de om. 5 (Fam; pex) Minte. 6 (Olt) Moarte.

dévlă2 sf [At: BL II, 149 / Pl: ~le / E: rrm devel] (Arg) Dumnezeu al rromilor.

DÉVLĂ, devle, s. f. (Fam.) Țeasta capului; căpățână; p. ext. cap (considerat de obicei ca sediu al inteligenței). – Et. nec.

DÉVLĂ, devle, s. f. (Familiar) Țeasta capului, căpățînă; p. ext. cap. Acest Pic de [la] Mirandole, care la o vîrstă așa de crudă a strîns în devla lui atîta învățătură... VLAHUȚĂ, la TDRG.

devlă (deblă) f. 1. căpățână de porc; 2. fam. căpățână, bostan: are cap, nu devlă. [Slav. DEBLO, butuc: la figurat].

dévlă f., pl. e (bg. dĕlva, chĭup. Cp. cu țeastă). Iron. Cap (maĭ ales de om prost).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dévlă (fam.) (de-vlă) s. f., g.-d. art. dévlei; pl. dévle

dévlă s. f. (sil. -vlă), g.-d. art. dévlei; pl. dévle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÉVLĂ s. v. cap, căpățână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă.

devlă s. v. CAP. CĂPĂȚÎNĂ. CRANIU. CUTIE CRANIANĂ. HÎRCĂ. SCĂFÎRLIE. TIGVĂ. ȚEASTĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică” (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. „bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi” (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo „lemn”; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla „Dumnezeu”; ipoteză greu de susținut.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: devlă
  • silabație: de-vlă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devlă
  • devla
plural
  • devle
  • devlele
genitiv-dativ singular
  • devle
  • devlei
plural
  • devle
  • devlelor
vocativ singular
plural

devlă

etimologie: