DEVIZE s. n. pl. Efecte de comerț (cambii, cecuri) emise în valută străină și servind ca mijloc de plată în relațiile comerciale internaționale; moneda unei țări străine.

DEVIZE s.n.pl. (Fin.) Valori sau monezi ale unei bănci de emisiune care pot fi schimbate pe piața internațională, (p. ext.) cambii, cecuri etc. emise într-o valută străină. [< fr. devises].

DEVIZE s. n. pl. mijloace de plată utilizate în decontările internaționale, prin documente de plată (trate, cecuri etc.) și hârtii de valoare emise în valută străină. (< fr. devises)

DEVIZE f. pl. Hârtii de valoare emise într-o țară, acceptate ca mijloc de plată în relațiile internaționale (sau de transfer a capitalurilor în altă țară). /<fr. devises

deviz sn [At: CALENDAR (1856), 70/22 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr devis] 1 Evaluare detaliată, întocmită anticipat, a unor lucrări proiectate (cu stabilirea prețurilor operațiilor și a materialelor necesare). 2 (Spc) Piesă înregistrată în documentația unui proiect care cuprinde aceste date. 3 (Înv; pex) Listă (de cheltuieli).

deviză sf [At: AR (1829) 111 2/4 / V: (înv) div~ / S și: (înv) devisă / Pl: ~ze / E: fr devise] 1 Inscripție pe o emblemă, decorație, efigie etc., care exprimă succint o cugetare, adesea legată de o figură alegorică. 2 (Pex) Semn (de blazon) cu scrierea care o însoțește și care constitue un simbol pentru o familie, un grup, un popor etc. 3 Enunț concis, care exprimă o idee călăuzitoare, un principiu etic în conduita cuiva. 4 (Mpl) Documente de credit și de plată (cambii, cecuri etc.) emise în valută străină, pe baza cărora beneficiarul are dreptul să obțină o anumită cantitate de valori dintr-o țară. 5 (Pgn) Mijloc de plată în valută străină.

diviză sf vz deviză

DEVIZ, devize, s. n. Evaluare a cantităților de materiale sau de piese, a costului lor, precum și a forței de muncă, necesare pentru executarea unei construcții, a unei instalații etc. Înainta cereri, devize, planuri, memorii, care călătoreau de la un birou la altul. C. PETRESCU, Î. II 49. Să puie și de la sine vreo 250 galbeni, spre a face podul dupe planul și devizul arhitectului. I. IONESCU, D. 60. ♦ (Impropriu) Situație, listă. [S-a prezentat guvernului] un deviz de cheltuielile trebuitoare pentru a face să participe Romînia la Expozițiunea de la 1867. ODOBESCU, S. II 87.

DEVIZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. V. lozincă. Deviza partidului comunist este: «Proletari din toate țările, uniți-vă!».▭ De nici un fel de vreme Soldatul nu se teme, Deviza-i e credința Și suflet curajos. ALEXANDRESCU, M. 174.

DEVIZ s.n. Situație asupra executării unei construcții, a unei instalații etc., în care se indică materialele necesare și prețul lucrării. [< fr. devis].

DEVIZĂ s.f. Formulă scurtă exprimînd o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. [< fr. devise].

DEVIZ s. n. document de evaluare anticipată a cheltuielilor materiale și a forței de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate. (< fr. devis)

DEVIZĂ s. f. 1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. 2. (herald.) figură emblematică ce însoțește un scut, un blazon. (< fr. devise)

DEVIZ ~e n. Situație întocmită în prealabil, în care se prezintă detaliat cheltuielile în vederea realizării unei lucrări. /<fr. devis

DEVIZĂ ~e f. Formulă care exprimă concis ideea călăuzitoare în comportarea și activitatea cuiva. /<fr. devise

deviz n. expunere amănunțită a tuturor părților unei construcțiuni, cu prețurile lor (= fr. devis).

deviză f. 1. sentență scurtă exprimând o cugetare, un sentiment: România are ca deviză «Nimic fără Dumnezeu»; 2. figură de blazon cu vorbele care o explică: 3. hârtie-monedă a unei țări: devize străine (= fr. devise).

* devíz n., pl. e și urĭ (fr. devis d. deviser, a conversa familiar, d. lat. pop. divĭsare = dividere, divisum, a împărți). Expunere amănunțită a părților uneĭ construcțiunĭ cu prețurile lor: a stabili devizu canalizăriĭ unuĭ oraș.

* devíză f., pl. e (fr. devise, tot de unde vine și deviz; it. divisa). Cuvînt orĭ frază care arată o ideĭe, un ideal, un scop: deviza omuluĭ de elită sufletească e: „Facă-se dreptate chear dacă ar peri lumea”. – Devizele se pun pe decorațiunĭ, embleme, mărcĭ ș.a.

devize (mijloace de plată) s. n. pl.

devize (mijloace de plată) s. n. pl.

devize (documente de credit și de plată în valută străină) s. n. pl.

deviz (evaluare a cheltuielilor) s. n., pl. devize

deviză (slogan) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

deviz (evaluare a cheltuielilor) s. n., pl. devize

deviză (slogan) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

deviz (evaluare anticipată a cheltuielilor) s. n., pl. devize

deviză (formulă care exprimă concis o idee) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

deviz, -ze.

deviză, -ze.

DEVIZ s. (înv.) smet. (~ al unei lucrări.)

DEVIZĂ s. v. lozincă.

DEVIZ s. (înv.) smet. (~ al unei lucrări.)

DEVIZĂ s. lozincă. (~ lor este: „Prin muncă spre mai bine!”).

deviz (devize), s. n. – Evaluare anticipată a cheltuielilor. Fr. devis, cu fonetismul ca în aviz. – Der. deviză, s. f. (formulă concisă, lozincă; monedă străină), din fr. devise.