deveni vi [At: ANTIM, O. 401 / Pzi: devin, (pop) deviu / E: fr devenir, lat devenire] 1 A trece dintr-o stare în alta Si: a evolua, a se schimba, a se transforma. 2 A ajunge să fie... 3 (C.i. profesia, meseria) A se face. 4 (Fam; folosit în expresii) A veni Nu știu cum a devenit vorba. 5 (C.i. situația materială, realizările profesionale, aspectul (fizic, interior); de obicei, în propoziții interogative) A se alege ceva din cineva sau ceva. 6 (Fam; îe) Cum ~ cazul (sau chestia)? Cum stau lucrurile? 7 (Îrg) A ajunge (până la...). 8 (Îvp) A rezulta.

devia vti [At: TIMPUL 1856, nr. 1, 1 / P: ~i-a / Pzi: ~iez / E: fr dévier] 1-2 (A face să-și schimbe sau) a-și schimba direcția Si: a (se) abate, (rar) a (se) deviaționa (1-2). 3-4 (Fig) A (se) îndepărta de la subiectul în discuție, de la o concepție Si: (rar) a (se) deviaționa (3-4). 5-6 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduită corectă Si: (rar) a (se) deviaționa (5-6).

DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. (Urmat de o întregire predicativă) A se schimba, a se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de...; a se face... Deodată oceanul a devenit o mare de flăcări. BARANGA, V. A. 11. [Cărarea] va deveni drum de căruțe și apoi șosea. BOGZA, C. O. 94. Acolo am fost mic și acolo am devenit mare, m-am născut acolo și acolo am trăit. ARGHEZI, P. T. 145. ◊ Expr. (Despre oameni, familiar) Ce a devenit? = ce s-a întîmplat cu el? ce soartă a avut? 2. (Întregirea predicativă este exprimată printr-un adjectiv) A începe, a ajunge să fie...; a se face... Forfota lucrului deveni, ca la un semn, mai grăbită. CAMILAR, N. I 313. S-a întors de la Paris, unde pretinde că a devenit învățat. CAMIL PETRESCU, B. 22. Masa invalizilor a devenit mai compactă. SAHIA, N. 19. 3. (Familiar; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile. N-ai priceput cum devine chestia?Nu-i vorba de-un trandafir adevărat. C. PETRESCU, O. P. I 54. – Prez. ind. și: (rar) deviu (ODOBESCU, S. III 13).

DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A schimba direcția; a se îndepărta (de la subiect), a se abate (de la direcția apucată, de la calea firească, de la calea cea bună); p. ext. a începe să facă lucruri necorecte, a călca strîmb. A devia de la principiile morale. ▭ Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ◊ Tranz. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului. – Pronunțat: -vi-a.

DEVENI vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].

DEVIA vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].

DEVENI vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)

DEVIA vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare)

A DEVENI devin intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face. ~ cărunt. ~ medic. /<fr. devenir

A DEVIA ~ez intranz. 1) A se abate de la direcția dată (sub influența vântului sau a curenților). Mingea a~at. 2) A se abate de la calea bună (comițând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuției. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare

devenì v. 1. a începe a fi, a se face: a deveni ministru; 2. a trece dintr’o stare într’alta: copilul mic va deveni mare; 3. a avea cutare sau cutare soartă, sfârșit: ce vom deveni?

devià v. 1. a se abate din drum, dela direcțiunea primitivă; 2. fig. a se depărta din calea cea bună, dela bunele principii.

* deviéz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia buneĭ purtărĭ: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcțiunea: a devia corabia.

* devín, -venít, a -vení v. intr. (fr. devenir, d. lat. devenire, ajunge). A ajunge, a te face: Napoleon a devenit împărat, copilu va deveni om mare. – Mitocaniĭ zic cum devine cazu îld. cum se întîmplă.

deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, 3 sg. devine, imperf. 1 deveneam; conj. prez. 1 sg. să devin, 3 să devină

devia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. deviez (desp. -vi-ez), 3 deviază, 1 pl. deviem; conj. prez. 1 sg. să deviez, 3 să devieze; ger. deviind (desp. -vi-ind)

deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, 1 pl. devenim, imperf. 3 sg. devenea; conj. prez. 3 să devină; ger. devenind

devia (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 deviază, 1 pl. deviem (-vi-em); conj. prez. 3 să devieze; ger. deviind (-vi-ind)

deveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, imperf. 3 sg. devenea; conj. prez. 3 sg. și pl. devină

devia vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviez, 3 sg. și pl. deviază, 1 pl. deviem (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. devieze; ger. deviind (sil. -vi-ind)

deveni (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, conj. devină)

devia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. deviază, 1 pl. deviem)

deviez, -iază 3, -ieze 3 conj., -viind ger., -viere inf. s.

devin, -vii 2, -vină 3 conj.

deveni (devin, devenit), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.

DEVENI vb. 1. v. transforma. 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. v. face. 4. v. ajunge. 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)

DEVIA vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. v. abate.

DEVENI vb. 1. a se face, a se preface, a se transforma. (Casa a ~ scrum.) 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. a se face. (S-a întîmplat să ~ om de treabă.) 4. a ajunge, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ postelnic.) 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)

DEVIA vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. a se abate, a se depărta, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (A ~ de la subiect.)

Die Welt wird schönen mit jedem Tag (germ. „Lumea devine cu fiecare zi mai frumoasă”) – iar aceste cuvinte devin cu fiecare zi tot mai actuale. Le-a spus, în urmă cu un veac, poetul german Uhland, în Frühlingsglaube. LIT.