2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
deviant, ~ă a [At: DN3 / P: ~i-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr déviant] (D. persoane) Care are o conduită de devianță. corectat(ă)
devianță sf [At: DN3 / P: ~i-a~ / E: fr déviance] (Psh) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEVIANT, -Ă adj. (Despre oameni) Care are o conduită de devianță. [Pron. -vi-ant. / < fr. déviant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEVIANȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEVIANT, -Ă adj. (despre oameni) care are o conduită de devianță. (< fr. déviant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEVIANȚĂ s. f. tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. (< fr. déviance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
deviant adj. m., pl. devianți; f. sg. deviantă, pl. deviante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
devianță s. f., g.-d. art. devianței; pl. devianțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
deviant, deviantăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care are o conduită de devianță. DN
etimologie:
- déviant DN
devianțăsubstantiv feminin
- 1. Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. DN
etimologie:
- déviance DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.