12 definiții pentru detritic

detrític, ~ă a [At: ENC. AGR. I, 15 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr détritique] (Glg; d. roci, depozite sedimentare etc.) Clastic.

DETRÍTIC, -Ă, detritici, -ce, adj. (Geol.) Clastic. – Din fr. détritique.

DETRÍTIC, -Ă, detritici, -ce, adj. (Geol.) Clastic. – Din fr. détritique.

DETRÍTIC, -Ă, detritici, -e, adj. (Despre roci) Care provine din altă rocă, printr-o acțiune de fărîmițare datorită agenților externi.

detrític (de-tri-) adj. m., pl. detrítici; f. detrítică, pl. detrítice

detrític adj. m. (sil. -tri-), pl. detrítici; f. sg. detrítică, pl. detrítice

DETRÍTIC adj. v. clastic.

DETRÍTIC, -Ă adj. (Despre roci) Provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi. [< fr. détritique].

DETRÍTIC, -Ă adj. (despre roci) provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi; clastic. (< fr. détritique)

DETRÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe minerale) Care ține de detritus; propriu detritusului. /<fr. détritique


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DETRÍTIC adj. (GEOL.) clastic, terigen. (Roci ~.)

detritic, (engl.= detrital) termen utilizat pentru desemnarea clastelor min., fragmentelor litice sau dep. sedi-mentare, provenite în urma dezagregării mecanice a rocilor preexistente. Min. detritice rezistente la alterare se regăsesc în fracțiunea grea a aluviunilor și sedimentelor marine (ex. aur, dia-mant, zircon, sfen etc.). Rocile d. sau epiclastice cuprind pietrișuri, conglomerate, nisipuri, gresii etc. V. și alogen. Sin. epiclastic.

Intrare: detritic
detritic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detritic detriticul detritică detritica
plural detritici detriticii detritice detriticele
genitiv-dativ singular detritic detriticului detritice detriticei
plural detritici detriticilor detritice detriticelor
vocativ singular
plural