10 definiții pentru detonant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.

detonant, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 186/5 / V: (înv) ~tun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr détonant] 1 (D. materiale explozibile) Care poate exploda producând o detonație (2) Si: exploziv, (rar) detonabil. 2 Care poate declanșa o explozie însoțită de detonație (2).

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care poate produce o detonație. Gaz detonant.

DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant].

DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr. détonant)

DETONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care poate să detoneze; cu proprietatea de a detona. Amestec ~. /<fr. détonant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detonánt adj. m., pl. detonánți; f. detonántă, pl. detonánte

detonánt adj. m., pl. detonánți; f. sg. detonántă, pl. detonánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETONANT adj., s. v. exploziv.

DETONANT adj., s. explozibil, exploziv, fulminant. (Substanță ~.)

Intrare: detonant
detonant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detonant
  • detonantul
  • detonantu‑
  • detonantă
  • detonanta
plural
  • detonanți
  • detonanții
  • detonante
  • detonantele
genitiv-dativ singular
  • detonant
  • detonantului
  • detonante
  • detonantei
plural
  • detonanți
  • detonanților
  • detonante
  • detonantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detonant

etimologie: