11 definiții pentru detonant

detonánt, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 186/5 / V: (înv) ~tun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr détonant] 1 (D. materiale explozibile) Care poate exploda producând o detonație (2) Si: exploziv, (rar) detonabil. 2 Care poate declanșa o explozie însoțită de detonație (2).

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.

DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care poate produce o detonație. Gaz detonant.

detonánt adj. m., pl. detonánți; f. detonántă, pl. detonánte

detonánt adj. m., pl. detonánți; f. sg. detonántă, pl. detonánte

DETONANT adj., s. v. exploziv.

DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant].

DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr. détonant)

DETONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care poate să detoneze; cu proprietatea de a detona. Amestec ~. /<fr. détonant


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DETONÁNT adj., s. explozibil, exploziv, fulminant. (Substanță ~.)

Intrare: detonant
detonant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detonant detonantul detonantă detonanta
plural detonanți detonanții detonante detonantele
genitiv-dativ singular detonant detonantului detonante detonantei
plural detonanți detonanților detonante detonantelor
vocativ singular
plural