12 definiții pentru detonație detonațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETONÁȚIE, detonații, s. f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation.

DETONÁȚIE, detonații, s. f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation.

detonație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, ~tun~, ~tunațiune / Pl: ~ii / E: fr détonation] 1 Explozie. 2 Zgomot produs de o explozie.

DETONÁȚIE, detonații, s. f. (Tehn.) 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o dezvoltare bruscă de gaze și de un zgomot caracteristic.

DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonațiune s.f. / cf. fr. détonation].

DETONÁȚIE s. f. 1. zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. (< fr. détonation)

DETONÁȚIE ~i f. 1) Reacție chimică (de ardere) care are loc într-un spațiu închis, producând o explozie puternică și un zgomot asurzitor. 2) Zgomot produs de o astfel de explozie. [Art. detonația; G.-D. detonației; Sil. -ți-e] /<fr. détonation

DETONAȚIÚNE s.f. v. detonație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detonáție (-ți-e) s. f., art. detonáția (-ți-a), g.-d. art. detonáției; pl. detonáții, art. detonáțiile (-ți-i-)

detonáție s. f. (sil. -ți-e), art. detonáția (sil. -ți-a), g.-d. art. detonáției; pl. detonáții, art. detonáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETONÁȚIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură.

DETONAȚIE s. 1. explozie. 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: detonație
detonație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detonație
  • detonația
plural
  • detonații
  • detonațiile
genitiv-dativ singular
  • detonații
  • detonației
plural
  • detonații
  • detonațiilor
vocativ singular
plural
detonațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detonațiune
  • detonațiunea
plural
  • detonațiuni
  • detonațiunile
genitiv-dativ singular
  • detonațiuni
  • detonațiunii
plural
  • detonațiuni
  • detonațiunilor
vocativ singular
plural

detonație detonațiune

  • 1. Zgomot produs de o explozie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bubuitură detunătură
  • 2. Ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o dezvoltare bruscă de gaze și de un zgomot caracteristic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: explozie

etimologie: