2 intrări

10 definiții

detergént, ~ă sm, a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr détergent] 1-2 (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de curățare, de spălare, de degresare, de umectare sau de emulsionare Si: (înv) detersiv (1-2).

DETERGÉNT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. – Din fr. détergent.

DETERGÉNT, -Ă, detergenți, -te, s. m., adj. (Produs) care (dizolvat în apă) are proprietatea de a spăla, de a curăța, de a degresa. – Din fr. détergent.

detergént2 s. m., pl. detergénți

detergént1 adj. m., pl. detergénți; f. detergéntă, pl. detergénte

detergént adj. m., s. m., pl. detergénți; f. sg. detergéntă, pl. detergénte

DETERGÉNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care se întrebuințează la curățirea, degresarea și detașarea fibrelor textile; detersiv. 2. Purgativ. [< fr. détergent].

DETERGÉNT, -Ă adj., s. m. (substanță, amestec) care servește ca agent de spălare și dezinfectare. (< fr. détergent)

DETERGÉNT ~ți m. Produs chimic care are proprietatea de a curăța obiectele la spălat, dezinfectându-le. /<fr. detergent

*detergént, -ă adj. (lat. detergens). Med. Care curăță, care șterge (Se zice maĭ mult detersiv).

Intrare: detergent (adj.)
detergent adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detergent detergentul detergentă detergenta
plural detergenți detergenții detergente detergentele
genitiv-dativ singular detergent detergentului detergente detergentei
plural detergenți detergenților detergente detergentelor
vocativ singular
plural
Intrare: detergentă
detergentă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detergentă detergenta
plural detergente detergentele
genitiv-dativ singular detergente detergentei
plural detergente detergentelor
vocativ singular
plural