opțiuni
  • info

10 definiții pentru purgativ (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURGATIV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

PURGATIV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus.

purgativ, ~ă [At: APA MINER. 23/10 / Pl: ~i, ~e / E: fr purgatif, lat purgativus] 1-2 a Care provoacă purgație (2-3). 3 sn Substanță medicamentoasă de origine chimică sau vegetală, care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism Si: (pop) curățenie, (înv) purgament (2), purgație (1).

PURGATIV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare. [Cf. fr. purgatif, lat. purgativus].

PURGATIV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus)

PURGATIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente sau substanțe) Care stimulează evacuarea fecalelor din intestine. /<fr. purgatif, lat. purgativus

purgativ a. care poate purga. ║ n. medicament ce scoate afară.

*purgatív, -ă (lat. purgativus). Med. Care servește la purgat, care cauzează purgațiune. S. n., pl. e. Remediŭ care purgă, curățenie: uleĭu de ricin e un purgativ energic, a lua purgativ. V. depurativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purgativ1 adj. m., pl. purgativi; f. purgativă, pl. purgative

purgativ1 adj. m., pl. purgativi; f. purgativă, pl. purgative

purgativ adj. m., pl. purgativi; f. sg. purgativă, pl. purgative

Intrare: purgativ (adj.)
purgativ1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purgativ
  • purgativul
  • purgativu‑
  • purgativă
  • purgativa
plural
  • purgativi
  • purgativii
  • purgative
  • purgativele
genitiv-dativ singular
  • purgativ
  • purgativului
  • purgative
  • purgativei
plural
  • purgativi
  • purgativilor
  • purgative
  • purgativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purgativ, purgativăadjectiv

  • 1. Care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. DEX '09 DEX '98 DN NODEX
    sinonime: laxativ
    • diferențiere Care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.