opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

DESZĂVORÂRE, deszăvorâri, s. f. Acțiunea de a deszăvorî. – V. deszăvorî.

DESZĂVORÂRE, deszăvorâri, s. f. Acțiunea de a deszăvorî. – V. deszăvorî.

deszăvorâre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: deszăvorî] (Înv) 1 Deschidere a unei uși, a unei porți prin deplasarea sau deblocarea zăvorului. 2 Deblocare a unui zăvor.

DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Pref. des- + zăvorî.

deszăvorî vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~răsc / E: des- + zăvorî] Înv) 1 (C.i. o ușă, o poartă) A deschide prin deplasarea sau deblocarea zăvorului. 2 (C.i. un zăvor) A debloca.

DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Des1- + zăvorî.

DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la uși sau la încăperi încuiate) A deschide dînd la o parte zăvorul. Șapte ziduri că sărea, Porțile Că descuia, Curțile Deszăvora, Postavurile lua. TEODORESCU, P. P. 654.

Ortografice DOOM

deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri

deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri

deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri

deszăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, 3 sg. deszăvorăște, imperf. 1 deszăvoram; conj. prez. 1 sg. să deszăvorăsc, 3 să deszăvorască

deszăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvora, perf. s. 3 sg. deszăvorî, 3 pl. deszăvorâră; conj. prez. 3 să deszăvorască; ger. deszăvorând; part. deszăvorât

deszăvorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvora; conj. prez. 3 sg. și pl. deszăvorască

Intrare: deszăvorâre
deszăvorâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deszăvorâre
  • deszăvorârea
plural
  • deszăvorâri
  • deszăvorârile
genitiv-dativ singular
  • deszăvorâri
  • deszăvorârii
plural
  • deszăvorâri
  • deszăvorârilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deszăvorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deszăvorî
  • deszăvorâre
  • deszăvorât
  • deszăvorâtu‑
  • deszăvorând
  • deszăvorându‑
 singular plural
  • deszăvorăște
  • deszăvoraște
  • deszăvorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deszăvorăsc
 (să)
  • deszăvorăsc
  • deszăvoram
  • deszăvorâi
  • deszăvorâsem
a II-a (tu)
  • deszăvorăști
 (să)
  • deszăvorăști
  • deszăvorai
  • deszăvorâși
  • deszăvorâseși
a III-a (el, ea)
  • deszăvorăște
  • deszăvoraște
 (să)
  • deszăvorască
  • deszăvora
  • deszăvorî
  • deszăvorâse
plural I (noi)
  • deszăvorâm
 (să)
  • deszăvorâm
  • deszăvoram
  • deszăvorârăm
  • deszăvorâserăm
  • deszăvorâsem
a II-a (voi)
  • deszăvorâți
 (să)
  • deszăvorâți
  • deszăvorați
  • deszăvorârăți
  • deszăvorâserăți
  • deszăvorâseți
a III-a (ei, ele)
  • deszăvorăsc
 (să)
  • deszăvorască
  • deszăvorau
  • deszăvorâră
  • deszăvorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deszăvorâre, deszăvorârisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a deszăvorî. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi deszăvorî DEX '98 DEX '09

deszăvorî, deszăvorăscverb

  • 1. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șapte ziduri că sărea, Porțile Că descuia, Curțile Deszăvora, Postavurile lua. TEODORESCU, P. P. 654. DLRLC
etimologie:
  • des- + zăvorî. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.