2 intrări

12 definiții

despriponít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: despriponi] (D. un animal) Dezlegat din priponul de care fusese legat.

despriponít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: despriponi] Despriponire.

despriponi vt [At: DEX / Pzi: ~nésc / E: des- + priponi] A dezlega un animal de priponul de care fusese legat.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Pref. des- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des1- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. Du-te și despriponește caii omenești, că eu pui șeile pe ai noștri. SANDU-ALDEA, U. P. 71.

despriponí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 despriponeáscă

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despriponeáscă

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

A DESPRIPONÍ ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi

despriponésc v. tr. Scot priponu uneĭ vite (o dezleg). V. despăĭvănez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPRIPONI vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

Intrare: despriponi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despriponi
  • despriponire
  • despriponit
  • despriponind
singular plural
  • despriponește
  • despriponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despriponesc
(să)
  • despriponesc
  • despriponeam
  • despriponii
  • despriponisem
a II-a (tu)
  • despriponești
(să)
  • despriponești
  • despriponeai
  • despriponiși
  • despriponiseși
a III-a (el, ea)
  • despriponește
(să)
  • despriponească
  • despriponea
  • despriponi
  • despriponise
plural I (noi)
  • despriponim
(să)
  • despriponim
  • despriponeam
  • despriponirăm
  • despriponiserăm
  • despriponisem
a II-a (voi)
  • despriponiți
(să)
  • despriponiți
  • despriponeați
  • despriponirăți
  • despriponiserăți
  • despriponiseți
a III-a (ei, ele)
  • despriponesc
(să)
  • despriponească
  • despriponeau
  • despriponi
  • despriponiseră
Intrare: despriponit
despriponit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despriponit
  • despriponitul
  • despriponitu‑
  • despriponi
  • despriponita
plural
  • despriponiți
  • despriponiții
  • despriponite
  • despriponitele
genitiv-dativ singular
  • despriponit
  • despriponitului
  • despriponite
  • despriponitei
plural
  • despriponiți
  • despriponiților
  • despriponite
  • despriponitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)