2 intrări

12 definiții

despriponít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: despriponi] (D. un animal) Dezlegat din priponul de care fusese legat.

despriponít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: despriponi] Despriponire.

despriponí vt [At: DEX / Pzi: ~nésc / E: des- + priponi] A dezlega un animal de priponul de care fusese legat.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Pref. des- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des1- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. Du-te și despriponește caii omenești, că eu pui șeile pe ai noștri. SANDU-ALDEA, U. P. 71.

despriponí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 despriponeáscă

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despriponeáscă

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

A DESPRIPONÍ ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi

despriponésc v. tr. Scot priponu uneĭ vite (o dezleg). V. despăĭvănez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

Intrare: despriponi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despriponi despriponire despriponit despriponind singular plural
despriponește despriponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despriponesc (să) despriponesc despriponeam despriponii despriponisem
a II-a (tu) despriponești (să) despriponești despriponeai despriponiși despriponiseși
a III-a (el, ea) despriponește (să) despriponească despriponea despriponi despriponise
plural I (noi) despriponim (să) despriponim despriponeam despriponirăm despriponiserăm, despriponisem*
a II-a (voi) despriponiți (să) despriponiți despriponeați despriponirăți despriponiserăți, despriponiseți*
a III-a (ei, ele) despriponesc (să) despriponească despriponeau despriponi despriponiseră
Intrare: despriponit
despriponit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despriponit despriponitul despriponi despriponita
plural despriponiți despriponiții despriponite despriponitele
genitiv-dativ singular despriponit despriponitului despriponite despriponitei
plural despriponiți despriponiților despriponite despriponitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)