2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPRIPONÍRE, despriponiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a despriponi și rezultatul ei. – V. despriponi.

despriponire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: despriponi] Dezlegare a unui animal de prionul de care fusese legat Si: despriponit1.

DESPRIPONÍRE, despriponiri, s. f. Acțiunea de a despriponi și rezultatul ei. – V. despriponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Pref. des- + priponi.

despriponi vt [At: DEX / Pzi: ~nésc / E: des- + priponi] A dezlega un animal de priponul de care fusese legat.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des1- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. Du-te și despriponește caii omenești, că eu pui șeile pe ai noștri. SANDU-ALDEA, U. P. 71.

A DESPRIPONÍ ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi

despriponésc v. tr. Scot priponu uneĭ vite (o dezleg). V. despăĭvănez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despriponíre (pop.) s. f., g.-d. art. despriponírii; pl. despriponíri

despriponíre s. f., g.-d. art. despriponírii; pl. despriponíri

despriponí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 despriponeáscă

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despriponeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

DESPRIPONI vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

Intrare: despriponire
despriponire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despriponire
  • despriponirea
plural
  • despriponiri
  • despriponirile
genitiv-dativ singular
  • despriponiri
  • despriponirii
plural
  • despriponiri
  • despriponirilor
vocativ singular
plural
Intrare: despriponi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despriponi
  • despriponire
  • despriponit
  • despriponitu‑
  • despriponind
  • despriponindu‑
singular plural
  • despriponește
  • despriponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despriponesc
(să)
  • despriponesc
  • despriponeam
  • despriponii
  • despriponisem
a II-a (tu)
  • despriponești
(să)
  • despriponești
  • despriponeai
  • despriponiși
  • despriponiseși
a III-a (el, ea)
  • despriponește
(să)
  • despriponească
  • despriponea
  • despriponi
  • despriponise
plural I (noi)
  • despriponim
(să)
  • despriponim
  • despriponeam
  • despriponirăm
  • despriponiserăm
  • despriponisem
a II-a (voi)
  • despriponiți
(să)
  • despriponiți
  • despriponeați
  • despriponirăți
  • despriponiserăți
  • despriponiseți
a III-a (ei, ele)
  • despriponesc
(să)
  • despriponească
  • despriponeau
  • despriponi
  • despriponiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despriponire

  • 1. popular Acțiunea de a despriponi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi despriponi
    surse: DEX '98 DEX '09

despriponi

etimologie:

  • Prefix des- + priponi.
    surse: DEX '09