desprimăvărat², ~ă a [At: DL. / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverit, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~ați, ~e / E: desprimăvăra] (Îdt; d. elemente din natură) Care are aspect de primăvară.

desprimăvărat¹ sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 53 / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverit, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~uri / E: desprimăvăra] 1-3 Desprimăvărare (1-3). 4 Perioadă de trecere către primăvară. 5 (Rar) Sfârșit de primăvară.

DESPRIMĂVĂRAT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar, despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). Stătură toți trei în picioare, în aerul viu, trezit, tare, desprimăvărat, însă amestecat cu miros de zăpadă. DUMITRIU, N. 21.

DESPRIMĂVĂRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE DESPRIMĂVĂRA. 2) Care aduce a primăvară; cu semnele caracteristice primăverii. /v. a se desprimăvăra

desprimăvărat n. sfârșitul primăverii: negru ca pământul în desprimăvărat.

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Cf. primăvară.

dasprimăvăra v vz desprimăvăra

dăsprimăvăra v vz desprimăvăra

dăsprimăvărat², ~ă a vz desprimăvărat²

dăsprimăvărat¹ sn vz desprimăvărat¹

desprimăvăra vr [At: ȘINCAI, HR. II, 296/32 / V:^[1] dăs~, ~mevera, dis~, disprimăveri, disprimevera, disprimov~^[2] / Pzi: 3 ~rează / E: des- + (îm)primăvăra] 1 A se face primăvară Si: a se împrimăvăra. 2 (Rar; d. elemente ale naturii) A lua aspect primăvăratic. 3 (Reg) A trece primăvara. corectat(ă)

desprimevera v vz desprimăvăra

desprimeverat², ~ă a vz desprimăvărat²

desprimeverat¹ sn vz desprimăvărat¹

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des¹- + primăvară.

DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. impers. A veni primăvara, a se face primăvară. Păduri și cîmpuri se-nvestmîntă cu flori, – s-a desprimăvărat... IOSIF, T. 108. Se desprimăvărează. Copacii dau în mugur; din pămîntul morților crește o vegetație puternică; în aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. AL. I 35. ♦ (Rar, despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon. EMINESCU, O. I 228.

A SE DESPRIMĂVĂRA pers. 3 se ~ează intranz. A se face primăvară. /des- + primăvară

desprimăvărà v. fig. a înverzi: s’a desprimăvărat pădurea EM.

desprimăvăréz v. refl. impers. Se face primăvară. – Și se împrimăvărează. V. dezvărează și despremenesc.

desprimăvăra (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează; conj. prez. 3 să se desprimăvăreze; ger. desprimăvărându-se

!desprimăvăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează

desprimăvăra vb., ind. prez. 3 sg. desprimăvărează

DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

DESPRIMĂVĂRA vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)

desprimăvărá, v.r. A se face primăvară: „Și, când s-o desprimăvărat, s-o uitat el bine la Gutâi” (Bilțiu, 2007: 330). – Din des- + (îm)primăvăra (MDA).