2 intrări

14 definiții

despotcovít1 sn [At: MDA ms / V: dis~ / Pl: ~uri / E: despotcovi] (Rar) 1-2 Despotcovire.

despotcovít2, ~ă a [At: MDA ms / V: dis~ / Pl: ~íți, ~e / E: despotcovi] (D. cai) 1 Care și-a pierdut potcoavele. 2 Căruia i s-au scos potcoavele.

DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. – V. despotcovi.

DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. – V. despotcovi.

DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. (Mai ales despre cai) Fără potcoave, căruia i-au căzut potcoavele. Aflu că un cal e despotcovit ! ALECSANDRI, T. I 385.

despotcov'i [At: POLIZU / V: dis~ / Pzi: ~vésc / E: des- + potcovi] 1 vr (D. cai) A rămâne fară potcoave. 2 vt A scoate potcoavele unui cal.

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦ Tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Pref. des- + potcovi.

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦ Tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Des1- + potcovi.

DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. ((Mai ales despre cai) A-și pierde potcoavele. Tot trecînd la mîndra dealul, Mi s-a despotcovit calul. HODOȘ, P. P. 47.

despotcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotcovésc, imperf. 3 sg. despotcoveá; conj. prez. 3 despotcoveáscă

despotcoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotcovésc, imperf. 3 sg. despotcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotcoveáscă

A despotcovi ≠ a potcovi

A SE DESPOTCOVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre cai) A-și pierde potcoavele; a rămâne fără potcoave. /des- + a potcovi

A DESPOTCOVÍ ~ésc tranz. (cai) A elibera de potcoave. /des- + a potcovi

Intrare: despotcovi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despotcovi despotcovire despotcovit despotcovind singular plural
despotcovește despotcoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despotcovesc (să) despotcovesc despotcoveam despotcovii despotcovisem
a II-a (tu) despotcovești (să) despotcovești despotcoveai despotcoviși despotcoviseși
a III-a (el, ea) despotcovește (să) despotcovească despotcovea despotcovi despotcovise
plural I (noi) despotcovim (să) despotcovim despotcoveam despotcovirăm despotcoviserăm, despotcovisem*
a II-a (voi) despotcoviți (să) despotcoviți despotcoveați despotcovirăți despotcoviserăți, despotcoviseți*
a III-a (ei, ele) despotcovesc (să) despotcovească despotcoveau despotcovi despotcoviseră
Intrare: despotcovit
despotcovit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despotcovit despotcovitul despotcovi despotcovita
plural despotcoviți despotcoviții despotcovite despotcovitele
genitiv-dativ singular despotcovit despotcovitului despotcovite despotcovitei
plural despotcoviți despotcoviților despotcovite despotcovitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)