POTCOVI, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave unui animal de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă.

potcovi [At: URECHE, ap. LET. I, 160/16 / V: (reg) porc~, ~ogi, ~coi / Pzi: ~vesc / E: potcoavă] 1 vt A bate potcoave (1) animalelor de tracțiune Si: (reg) a pândăci. 2 vrp (Formulă ori formule de introducere la basme; îe) De (sau pe) când se ~vea puricele (la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier) Foarte demult. 3 vrp (Îae) Niciodată. 4 vt (Rar) A fixa potcoave (9) pe încălțăminte. 5 vt (Fig; fam) A încărca pe cineva cu un lucru de care nu are nevoie. 6 vt A da cuiva o sarcină care nu-l interesează și care obosește. 7 vt (Pex) A păcăli. 8 vt A face pe cineva, printr-o măsură represivă, să se comporte din nou cum trebuie. 9 vt (Pex) A bate tare, zdravăn pe cineva.

POTCOVI, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă.

POTCOVI, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave la copitele animalelor de tracțiune. Mîni dimineață vă potcovesc caii. SADOVEANU, B. 142. Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește Și calul ți-l potcovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. ◊ Refl. pas. (În basme; în formule care arată un timp foarte îndepărtat în trecut) A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti... de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1. Pe cînd se potcovea puricele. ODOBESCU, S. III 44. 2. Fig. A înșela, a păcăli, a trage pe sfoară. Pe mine m-a potcovit cu patru poli. PAS, L. I 147. Luați seama: vrea să ne potcovească! CARAGIALE, S. U. 52. Taci, că-i cu buche; l-am potcovit bine. CREANGĂ, O. A. 148. ◊ Expr. (Familiar) Te-oi potcovi eu pe tine! = te-oi învăța eu minte, ți-oi arăta eu!

A POTCOVI ~esc tranz. 1) (animale de tracțiune, mai ales cai) A înzestra cu potcoave. 2) (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a păcăli; a amăgi; a înșela. 3) fig. pop. (persoane) A numi, contrar voinței, responsabil de ceva; a boieri. /Din potcoavă

potcovì v. 1. a pune potcoave la cai; 2. fam. a înșela: l’am potcovit bine CR.

porcovi v vz potcovi

potcogi v vz potcovi

potcoi² v vz potcovi

potcovésc v. tr. (d. potcoavă). Pun potcoave cailor saŭ la cizme. Fig. Înșel: m’a potcovit c’un franc. V. încalț, înșel.

potcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potcovesc, 3 sg. potcovește, imperf. 1 potcoveam; conj. prez. 1 sg. să potcovesc, 3 să potcovească

potcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potcovesc, imperf. 3 sg. potcovea; conj. prez. 3 să potcovească

potcovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potcovesc, imperf. 3 sg. potcovea; conj. prez. 3 sg. și pl. potcovească

POTCOVI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

potcovi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

A potcovi ≠ a despotcovi

potcovi, potcovesc I. v. t. 1. (intl.) a înșela, a păcăli. 2. a învăța minte pe cineva. 3. (intl.) a condamna la închisoare. 4. (intl.) a ucide. 5. (cart.) a lua toți banii cuiva. II. v. r. a da de necaz.