opțiuni
  • info

15 definiții pentru despecetlui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.

despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~esc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.

DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.

A DESPECETLUI ~iesc tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui

despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.

dispecetlui v vz despecetlui

DISPECETLUI vb. IV v. despecetlui.

despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluiește, imperf. 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să despecetluiască

despecetlui (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 să despecetluiască

despecetlui vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)

DESPECETLUI vb. a desigila. (A ~ un colet.)

A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila

Intrare: despecetlui
  • silabație: -ce-tlu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despecetlui
  • despecetluire
  • despecetluit
  • despecetluitu‑
  • despecetluind
  • despecetluindu‑
 singular plural
  • despecetluiește
  • despecetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despecetluiesc
 (să)
  • despecetluiesc
  • despecetluiam
  • despecetluii
  • despecetluisem
a II-a (tu)
  • despecetluiești
 (să)
  • despecetluiești
  • despecetluiai
  • despecetluiși
  • despecetluiseși
a III-a (el, ea)
  • despecetluiește
 (să)
  • despecetluiască
  • despecetluia
  • despecetlui
  • despecetluise
plural I (noi)
  • despecetluim
 (să)
  • despecetluim
  • despecetluiam
  • despecetluirăm
  • despecetluiserăm
  • despecetluisem
a II-a (voi)
  • despecetluiți
 (să)
  • despecetluiți
  • despecetluiați
  • despecetluirăți
  • despecetluiserăți
  • despecetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • despecetluiesc
 (să)
  • despecetluiască
  • despecetluiau
  • despecetluiră
  • despecetluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispecetlui
  • dispecetluire
  • dispecetluit
  • dispecetluitu‑
  • dispecetluind
  • dispecetluindu‑
 singular plural
  • dispecetluiește
  • dispecetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispecetluiesc
 (să)
  • dispecetluiesc
  • dispecetluiam
  • dispecetluii
  • dispecetluisem
a II-a (tu)
  • dispecetluiești
 (să)
  • dispecetluiești
  • dispecetluiai
  • dispecetluiși
  • dispecetluiseși
a III-a (el, ea)
  • dispecetluiește
 (să)
  • dispecetluiască
  • dispecetluia
  • dispecetlui
  • dispecetluise
plural I (noi)
  • dispecetluim
 (să)
  • dispecetluim
  • dispecetluiam
  • dispecetluirăm
  • dispecetluiserăm
  • dispecetluisem
a II-a (voi)
  • dispecetluiți
 (să)
  • dispecetluiți
  • dispecetluiați
  • dispecetluirăți
  • dispecetluiserăți
  • dispecetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dispecetluiesc
 (să)
  • dispecetluiască
  • dispecetluiau
  • dispecetluiră
  • dispecetluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despecetlui, despecetluiescverb

  • 1. învechit A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desigila antonime: pecetlui sigila
    • format_quote Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. DLRLC
    • format_quote Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. DLRLC
    • format_quote Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + pecetlui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.