13 definiții pentru despărțământ despărțimânt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).

DESPĂRȚĂMẤNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).

despărțămấnt sn [At: RUS, I. I, 197/15 / V: ~țim~ / Pl: ~mínte și (înv) ~uri / E: despărți + -ământ] (Înv) 1-5 Despărțire (10-14). 6 Detașament militar Si: (înv) despărțitură (60). 7 (Blg) Diviziune a regnului vegetal sau animal. 8 (Rar) Parte. 9 Loc izolat. 10 (Reg) Sept.

despărțimấnt sn vz despărțământ

DESPĂRȚĂMÎ́NT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimî́nt s. n.

DESPĂRȚIMÎ́NT s. n. v. despărțămînt.

despărțimânt n. 1. loc separat; 2. una din diviziunile regnului vegetal: despărțimântul criptogamelor.

despărțimî́nt n., pl. inte (d. a despărți, după fr. département, d. départir și it. dipártimento, d. dipartire). Despărțitură, despărțire, departament, diviziune, secțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despărțămấnt (înv.) s. n., pl. despărțămínte

despărțământ s. n., pl. despărțămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂRȚIMÂNT s. v. căsuță, compartiment, despărțire, despărțitură.

despărțimînt s. v. CĂSUȚĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRȚIRE. DESPĂRȚITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

despărțămấnt, despărțăminte, s.n. – (înv.) Departament, diviziune. – Din despărți (< lat. *dispartire) + suf. -ământ (după fr. département) (DEX, MDA).

Intrare: despărțământ
despărțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțământ
  • despărțământul
  • despărțământu‑
plural
  • despărțăminte
  • despărțămintele
genitiv-dativ singular
  • despărțământ
  • despărțământului
plural
  • despărțăminte
  • despărțămintelor
vocativ singular
plural
despărțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântul
  • despărțimântu‑
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintele
genitiv-dativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântului
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despărțământ despărțimânt

  • exemple
    • La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Despărți + sufix -ământ
    surse: DEX '98 DEX '09
  • după limba franceză département
    surse: DEX '98 DEX '09