DESMODROM, -Ă, desmodromi, -e, adj. (Despre mecanisme) La care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univocă și complet determinată a oricărui element condus. – Din fr. desmodrome.

desmodrom, ~ă a [At: MDENC / Pl: ~i, ~e / E: fr desmodrome] (D. un mecanism) La care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univoc determinată a oricărui element condus.

DESMODROM, -Ă, desmodromi, -e, adj. (Despre un mecanism) La care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univocă și complet determinată a oricărui element condus. – Din fr. desmodrome.

DESMODROM, -Ă adj. (Despre mecanisme) La care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univoc determinată a oricărui element condus. [< fr. desmodrome, cf. gr. desmos – legătură, dromos – drum].

DESMODROM, -Ă adj. (despre mecanisme) la care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univoc determinată a oricărui element condus. (< fr. desmodrome)

desmodrom (desp. -mo-drom) adj. m., pl. desmodromi; f. desmodromă, pl. desmodrome

desmodrom (-mo-drom) adj. m., pl. desmodromi; f. desmodromă, pl. desmodrome

desmodrom adj. m. (sil. -drom), pl. desmodromi; f. sg. desmodromă, pl. desmodrome

DESMO- (DEZMO-) „bandă, ligament, fascicul, legătură; ligamentar, fascilat”. ◊ gr. desmos „legătură, ligament” > fr. desmo-, it. id. germ. id., engl. id. > rom. desmo- și dezmo-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din sedimentele cretacicului inferior, cu cochilie aproape involută și ornamentată cu coaste rare, arcuite și despărțite prin striuri intermediare fine; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului de suport; ~condrie (v. -condrie), s. f., incluziune citoplasmatică granulară; ~core (v. -cor), s. f. pl., plante care se răspîndesc cu ajutorul semințelor spinoase sau țepoase; ~drom (v. -drom), adj., (despre un mecanism) la care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univocă și complet determinată a oricărui element mobil condus; ~dromie (v. -dromie), s. f., proprietatea de a fi desmodrom; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic, format din celule alungite, care generează țesutul vascular primar; ~glicogen (v. glico-, v. -gen₁), s. n., glicogen prezent în țesutul interstițial sub formă combinată cu o proteină; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a ligamentelor; ~id (v. -id), adj., cu aspect de ligament anatomic; ~liză (v. -liză), s. f., ruptură a legăturii dintre diferitele elemente ale unei molecule simple, pe calea oxidației; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ligamentelor; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a ligamentelor; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., patologie a ligamentelor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a ligamentelor; ~picnoză (v. -picnoză), s. f., scurtare operatorie a ligamentelor rotunde, prin fixarea lor la peretele anterior al vaginului; ~plastic (v. -plastic), adj., care provoacă sau care produce aderențe anatomice; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a ligamentelor distruse; ~rexă (v. -rexă), s. f., ruptură a ligamentelor articulare; sin. demorexie; ~rexie (v. -rexie), s. f., desmorexă*; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a ligamentelor articulare; ~trop (v. -trop), adj., (despre compuși) care prezintă desmotropie; ~tropie (v. -tropie), s. f., tip de tautomerie în care formele izomere pot fi izolate și puse în evidență ca substanțe chimice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., formațiuni corpusculare inframicroscopice care alcătuiesc o punte intercelulară.